Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Constantin Antonescu din Chilia Veche-Tulcea în temniţa comunistă

Preotul Constantin Antonescu din Chilia Veche-Tulcea în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 17 Oct, 2016

Un alt cleric mai puţin cunoscut, nemenţionat în istoriografia bisericească recentă, a fost părintele Constantin Antonescu din Chilia Veche, judeţul Tulcea. Acesta s-a născut la 30 iulie 1907, în familia cântăreţului bisericesc Gheorghe Antonescu din Ibăneşti, judeţul Dorohoi. După şcoala primară din satul natal, tânărul Antonescu a urmat Liceul de băieţi din Pomârla (1925). Pentru un an a fost învăţător la şcoala din satul natal, apoi s-a înscris la Seminarul Teologic din Dorohoi (1930). Ulterior a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (1931-1935). În 1933 a primit darul Preoţiei, doi ani mai târziu ajungând să slujească în Parohia Congaz, judeţul Tulcea. Din 1948 a îndeplinit rolul de secretar al Protoieriei Tulcea, timp de un an slujind la diferite biserici din oraşul Tulcea. În 1950 a fost transferat la Congaz, apoi de la 1 septembrie 1951 la Parohia Chilia Veche, judeţul Tulcea. La 20 octombrie 1959 este arestat şi trimis în ancheta Securităţii Regiunii Constanţa. Anchetatorii îl învinuiau că „a instigat populaţia să nu se înscrie în Gospodăria Agricolă Colectivă şi a lansat zvonuri cu caracter războinic; a adus injurii la adresa conducătorilor de partid şi guvern din RPR şi URSS, preamărind din toate punctele de vedere regimul dictatorului Antonescu şi orânduirea imperialistă în frunte cu anglo-americanii; [...] a întreţinut legături cu familiile deţinuţilor din colonia Chilia Veche, cărora le-a înlesnit scoaterea şi întroducerea corespondenţei în mod conspirat”. De asemenea, mai era acuzat că ascultase posturile de radio occidentale şi ar fi colportat știrile auzite pe aceasta cale. În anchetă, părintele Antonescu nu a recunoscut nimic din aceste acuzaţii. A fost interogat asupra instigării împotriva constituirii GAC, deşi în multe rânduri participase la activităţile obşteşti, precum vânturatul orzului sau tescuirea strugurilor. De asemenea, ocupa postul de contabil la Banca Populară din localitate, funcţie care îl aducea în permanentă legătură cu GAC şi colonia de muncă a Ministerului Afacerilor Interne. Atât în anchetă, cât şi la proces a refuzat să recunoască acuzaţiile care i se aduceau. Dincolo de limbajul culpabilizator şi standardizat utilizat de Securitate, se pare că părintele Antonescu intermediase corespondenţa dintre deţinuţii din colonia MAI şi cei de acasă. Prin Sentinţa nr. 133 din 18 mai 1960 a Tribunalului Militar Constanţa, părintele Antonescu a fost condamnat la 6 ani închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele din Constanţa (mai 1960), Jilava (august 1960, în tranzit) şi Gherla (august 1962). A fost eliberat la 30 iulie 1964 din Penitenciarul Gherla.