Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Dumitru Bârnovescu în temniţa comunistă

Preotul Dumitru Bârnovescu în temniţa comunistă

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 24 Iun, 2016

S-a născut la 10 octombrie 1906 într-o familie de agricultori din localitatea Corodeşti, judeţul Tutova. După absolvirea studiilor superioare de teologie, cu distincţia Magna cum laude, tânărul Bârnovescu a primit darul preoţiei pe seama Bisericii „Sfinţii Trei Ierar­hi” din oraşul Bârlad. Potrivit documentelor pe care le-am studiat, aflăm că părintele Bârnovescu s-a angrenat în politica legionară.

În contextul interzicerii Mişcării legionare, în primăvara anului 1938 este chemat la Siguranţa din Bârlad şi reţinut, apoi trimis în lagăr, mai întâi la Miercurea Ciuc, apoi la Sadaclia. În decembrie acelaşi an este eliberat. Măsura autorităţilor statului se datora conflictului pe care preotul Bârnovescu îl avusese cu un an în urmă cu prefectul, fost liberal, pe care îl făcuse „incult”. Mai apoi, în timpul guvernării legionare, părintele Bârnovescu refuză postul de protoiereu de Bârlad care i se oferă. Ulterior, din cauza antecedentelor politice legionare, pe 27 decembrie 1942 este reţinut din nou de către Siguranţă şi internat, alături de alţi preoţi, în lagărul amenajat la Mănăstirea Tismana. Este eliberat în februarie 1943. După instaurarea regimului comunist, părintele intră în vizorul organelor de represiune. Pentru trecutul său politic şi atitudinile vădit anticomuniste, la 30 decembrie 1947, Ministerul Cultelor îi ridică recunoaşterea de deservent şi îl scoate de la salarizare. În căutarea unei parohii merge la Bucureşti, făcând intervenţii la Ministerul Cultelor şi Patriarhia Română. În ziua de 10 august 1948, în momentul vizitei la domiciliul arhidiaconului Tuţă Nica este arestat de Siguranţa care stabilise un „post-capcană”, adică de reţinere a tuturor celor aflaţi în relaţii cu persoana vizată. În urma anchetelor de la Direcţia Generală a Siguranţei s-a stabilit că părintele Bârnovescu nu avea nici o legătură cu organizaţia din care făcea parte diaconul Nica. Pentru că era vizat pentru arestare în conformitate cu ordinul nr. 5 din 15 mai 1948, părintele Bârnovescu primeşte o condamnare administrativă în unitate de muncă pe o perioadă de 24 de luni. La expirarea termenului, prin Decizia MAI nr. 171/1950 i se prelungeşte detenţia administrativă cu 24 de luni, începând cu data de 15 noiembrie 1950, apoi din nou, prin Decizia nr. 510/1953, cu alte 48 de luni. Cunoaşte penitenciarele de la Văcăreşti (1949), Aiud (noiembrie 1950), Ocnele Mari (ianuarie 1951) şi Gherla (septembrie 1953). Prelungirea detenţiei sale se datora comportamentului religios pe care îl avea în penitenciar. De pildă, la Ocnele Mari, sursele Securităţii arătau cum preotul Bârnovescu „face propagandă religioasă, spunând că toţi cei care cred în Hristos să se bucure că sunt supuşi la chinuri şi munci grele, deoarece prin suferinţă vor ajunge la biruinţă; căci la Scriptură se spune că toţi cei care lovesc în Biserică - păgânii crucii - se vor prăbuşi; în timpul liber are întâlniri, iar în ateliere cu unii intonează imnuri bisericeşti”. Din aceste motive, în referatul Securităţii se arăta: „Se urmăreşte atitudinea mistică a deţinutului Bârnovescu Dumitru”. În acelaşi timp, soţia preotului Bârnovescu înainta petiţii la conducerea Ministerului Afacerilor Interne. La 28 aprilie 1950, Elena Bârnovescu arăta ministrului Teoharie Georgescu cum, supusă la marginalizare de către autorităţile locale, îşi creşte copiii cu mari greutăţi materiale şi probleme de sănătate, în lipsa soţului, care de trei ani este deţinut „fără nici o condamnare”. Un an mai târziu înainta o altă petiţie, la fel fără nici un succes.

La 14 mai 1954, părintele Bârnovescu este anchetat de o comisie a Ministerului Afacerilor Interne, el declarând că nu a avut funcţii în Mişcarea Legionară, dar este inculpat pentru activitatea mistică pe care o duce în penitenciar. Se pare că abia în noiembrie 1956 este eliberat din detenţie. O lună mai târziu reuşeşte să se reintegreze la Parohia „Sfinţii Trei Ierarhi”. Slujeşte până la 16 iulie 1958, când este arestat din nou de Securitate. Este acuzat de activitate legionară dusă în penitenciar în perioada primei detenţii, desigur o interpretare ideologizată a „misticismului” pe care părintele Bârnovescu îl cultivase, faptă încadrată la delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Prin Sentinţa nr. 6 din 13 ianuarie 1959 a Tribunalului Militar Iaşi primeşte o condamnare de 15 ani de muncă silnică. Cunoaşte penitenciarele de la Iaşi (1958) şi Aiud (iunie 1959). Este eliberat la 31 iulie 1964 de la Aiud. La 1 septembrie 1964, este reintegrat ca preot la Parohia „Sfinţii Voievozi” din Bârlad. Apoi, între 1 iulie 1970 și 1 noiembrie 1973 slujeşte la Parohia „Sfântul Gheorghe” din acelaşi oraş.