Preotul făgărăşean Octavian Cocan în temniţa comunistă

S-a născut la 6 februarie 1912, în familia plugarului Vasile Cocan din localitatea făgărăşeană Sâmbăta de Sus. După şcoala primară din comuna natală (1918-1922), tânărul Cocan a urmat Liceul „Radu-Negru” din Făgăraş (1922-1930), apoi ­cursurile Academiei teologice „Andreiane” din Sibiu (1930-1934). După absolvirea Teologiei, timp de câteva luni munceşte la construirea drumului dintre Sâmbăta de Sus şi reînviata Mănăstire Brâncoveanu de la poalele munţilor Făgăraş. La 1 decembrie 1935 este numit preot la Parohia Berivoii Mari, judeţul Făgăraş. La 25 martie 1939 este transferat la parohia din satul natal. Se angrenează în activitatea Mişcării Legionare din perioada septembrie 1940 - ianuarie 1941. Ajunge chiar şef de sector legionar. În timpul rebeliunii i se cere să mobilizeze legionarii din localitate şi să meargă la Făgăraş, pentru a apăra regimul legionar de tentativa de lovitură de stat. Rebeliunea de la Făgăraş se încheie în urma medierii asigurate de protopopul Pavel Borzea între comandantul militar, care ocupase oraşul, şi şeful organizaţiei legionare locale. Cu toate acestea, mulţi legionari sunt anchetaţi pentru participare la rebeliune, între aceştia numărându-se şi preotul Cocan. În anchetă s-a stabilit că primise ordin de mobilizare a legionarilor. De asemenea, la percheziţia domiciliară nu au fost găsite arme şi material legionar de propagandă. În consecinţă, părintele a fost eliberat.

În octombrie-noiembrie 1944 este internat în lagăr de Jandarmerie. În acea perioadă circula zvonul că liderul legionar Nicolae Petraşcu revenise în ţară, inclusiv în locurile natale, unde i-ar fi contactat pe legionarii din această zonă şi pe duhovnicul Arsenie Boca. În acest context tulbure, la 1 februarie 1947, părintele Cocan reuşeşte să se transfere la Făgăraş, pentru ca din toamna anului următor să slujească la Biserica „Sfânta Treime”, ctitorită de voievodul martir Constantin Brâncoveanu.

Deoarece în evidenţele fostei Siguranţe figura cu stigmatul de „şef de sector legionar”, în noaptea de 18 spre 19 iulie 1952 este arestat de Securitate. Este deţinut mai întâi la Făgăraş, apoi la Braşov. Este suspectat de legături cu luptătorii anticomunişti din munţii Făgăraşului, dar nu se confirmă. După o anchetă sumară, împotriva sa se emite Decizia MAI nr. 678/1952 prin care i se stabileşte o detenţie administrativă de 24 de luni în colonie de muncă. Cunoaşte coloniile de muncă de la Galeşu, Peninsula, Valea Neagră şi Borzeşti (septembrie 1953). La Canal întâlneşte şi pe alţi făgărăşeni, precum profesorul Hariton Eşianu, tot din Sâmbăta de Sus, sau pe preotul Ioan Comşa. La expirarea termenului de detenţie este transferat la Securitatea Regiunii Stalin (Braşov) şi supus la cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de „activitate intensă contra clasei muncitoare” (activitate anticomunistă înainte de 1944). În apărarea sa, preotul Cocan a arătat că nu a dus o activitate legionară militantă, în schimb, anchetatorii nereuşind să aducă probe împotriva sa. Chiar martorii interogaţi de Securitate au pledat în favoarea părintelui Cocan, precum preotul Aurel Brumboiu, coslujitor la biserica brâncovenească de la Făgăraş (12 iulie 1954). La 13 noiembrie 1954, prin ordin de încetare a procesului penal, părintele Octavian Cocan este eliberat.