Preotul Gheorghe Ivănescu din Ceica, judeţul Bihor, în temniţa comunistă

S-a născut la 8 noiembrie 1899, într-o familie de oameni simpli din localitatea Obidiţi, judeţul Râmnicu Sărat. După şcoala normală şi studiile superioare de teologie, tânărul Ivănescu a primit darul preoţiei, ajungând să slujească la parohia bihoreană Ceişoara.

Potrivit documentelor fostei Securităţi pe care le-am consultat, se pare că slujitor la Ceişoara ar fi fost din anul 1950. În plan politic, s-a implicat în acea organizaţie politică care proclama lozinci creştine. El a fost înscris în Mişcarea legionară în 1940, la recomandarea lui Victor Corbuţ. Se pare că implicarea a fost modică, atât cât îi cereau vremurile politice, fără a participa la rebeliune. Însă implicarea în organizaţia legionară, ajunsă la putere, avea să-i genereze o serie de neplăceri din partea guvernărilor care s-au succedat. Deşi nu mai activa, legăturile profesionale sau de ordin social cu persoane foste în organizaţia legionară erau catalogate de către serviciile secrete antonesciene ca o încercare de regrupare politică. Din aceste motive, la 26 decembrie 1942 a fost reţinut de către Siguranţa antonesciană şi internat în lagărul destinat preoţilor de la Mănăstirea Tismana.

La sfârşitul lui ianuarie 1943 a fost eliberat, dar urmărit în continuare pentru presupuse motive politice. În noiembrie 1944 este reţinut din nou, anchetat la Oradea, dar eliberat aproximativ o lună mai târziu. După instalarea Guvernului procomunist condus de Petru Groza, este reţinut din nou şi trimis în lagărul de la Tărcaia, apoi mutat la Caracal. În august 1945 este eliberat, astfel revenind la Ceica. Pentru a masca un ataşament faţă de regim, se înscrie în Partidul Social-Democrat, încât la fuziunea din februarie 1948 ajunge în Partidul Muncitoresc Român. La momentul reformei învăţământului din august 1948, preotul Ivănescu preferă să rămână în învăţământ. Însă la puţin timp este exclus din PMR, din acest motiv revenind în preoţie. Este tot mai mult văzut ca un potenţial „duşman al regimului” şi, ca atare, urmărit de către autorităţile comuniste.

Între 1951 și 1954 suplineşte parohia de la Cotiglet, pentru ca mai apoi să revină la Ceica. La 4 septembrie 1959 este arestat şi trimis în beciurile Securităţii din Oradea. Alături de alţi 23 de arestaţi, este anchetat sub acuzaţia de conspiraţie împotriva regimului „democrat-popular” prin reorganizarea Mişcării legionare. În fapt, întâlnirile fireşti cu intelectuali din localitate şi discuţiile purtate de preotul Ivănescu cu privire la evenimentele internaţionale erau considerate, potrivit scenariului Securităţii, ca uneltiri la adresa regimului politic din România. Preotul Ivănescu nu recunoaşte nici o acuzaţie adusă atât în anchetă, cât şi în proces.

Prin Sentinţa nr. 157 din 15 aprilie 1960 a Tribunalului Militar Timişoara, părintele Gheorghe Ivănescu a fost condamnat la 8 ani închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Oradea (1960), Văcăreşti (iulie 1960) şi Aiud (septembrie 1960). La 23 iunie 1964 a fost eliberat din Penitenciarul Aiud.