Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Grigore Biji, un cleric turdean în temnițele comuniste

Preotul Grigore Biji, un cleric turdean în temnițele comuniste

Un articol de: Dorin Sas - 08 Ian, 2018

Preotul Grigore Biji s-a născut în data de 8 decembrie 1889, din părinții Vasile și Elena, în comuna Someșeni, comitatul Cojocna, Regiunea Cluj. A fost căsătorit cu Olimpia, nepoată a memorandistului Ioan Rațiu. A studiat la Gimnaziul Superior Greco-Catolic din Blaj. Între anii 1910 și 1916 a urmat cursurile Facultății de Drept și Științe Politice din cadrul Universității din Cluj. În aceeași perioadă a absolvit Institutul Teologic din Sibiu, iar între anii 1917-1921 a fost preot paroh în Parohia Sânmihaiu de Sus (actualmente comuna Mihai Viteazul), Protopopiatul Turda, iar ulterior a funcționat ca administrator al Parohiei Stejeriș, din vecinătate. Împreună cu factorii de decizie locali, accelerează înfăptuirea reformei agrare în această localitate.

Înainte de Marea Unire de la 1918, a fost învățător în localitățile Viișoara și Mihai Viteazul, iar între 1919 și 1948 a predat religia la Liceul „Regele Ferdinand” din Turda. În anul 1933 a făcut parte din Comisia de organizare a programelor artistice și a sărbătorilor naționale.

Părintele Biji a înființat în rândul elevilor ortodocși Societatea „Sfântul Gheorghe”, care avea ca scop prezentarea unor lucrări cu tematică religioasă. De asemenea, în 1930 a pus bazele Asociației profesorilor secundari din Turda, la ședința de constituire fiind ales vicepreședinte-secretar. Alături de soția sa, Olimpia, a fost implicat în Societatea Femeilor Ortodoxe din Turda, deținând o perioadă și funcția de secretar.

În anul 1930, pentru meritele sale pe tărâm eclesiastic, Episcopul Nicolae Ivan al Clujului i-a acordat rangul de iconom.

A fost membru al societății culturale ASTRA, filiala Turda, susținând și o conferință în anul 1930 cu titlul „Importanța Bisericii noastre”.

În anul 1928, împreună cu alți intelectuali ortodocși, fondează Banca Românească Turda. A făcut parte din Consiliul de administrație al Casei de Credit al Agricultorilor din județul Turda. Personalitate cu certe calități, s-a implicat în acțiunile caritative ale Societății „Principele Mircea”, o mențiune din 1930 ni-l prezintă ca membru în Comisia de verificare a acesteia. Părintele Grigore Biji a fost consilier local și județean la Turda, propus pe listele liberalilor, iar în anul 1934, pentru o scurtă perioadă, viceprimar al Turzii.

În timpul regimului monarhic, a fost membru al partidului Frontul Renașterii Naționale (FRN), fiind menționat în 1940 ca președinte al organizației de plasă a FRN din comuna Mihai Viteazul. Arestat în 16 august 1952 de Direcția Regională a Securității Statului Cluj în baza Procesului-verbal de internare nr. 14/1952, a fost condamnat la o detenție de 60 de luni (5 ani) pentru apartenența sa la Partidul Liberal încă din 1922. La data arestării era profesor pensionar.

După o perioadă de tranzit petrecută la Centrul de Triere Văcărești, a fost transferat în lagărele de muncă de la Bragadiru (5.01.1953), Popești-Leordeni (1.03.1953) și Rahova (9.04.1953).
Scriitorul transilvan Teodor Murășanu amintește în memoriile sale despre colegii de celulă, o adevărată pleiadă de personalități: preotul Grigore Biji, primarul Turzii dr. Iuliu Gențiu, învățătorul Teodor Oțel și generalul de cavalerie Ioan Taraș.

Părintele Grigore a fost eliberat la 7 august 1953 de Comisia Specială din cadrul MAI. În ultimii ani din viață, părintele Grigore a locuit la fiica sa din București, Raionul Grivița Roșie, trecând la cele veșnice în 2 decembrie 1966, cauza decesului fiind insuficiența cardiacă.

Conform dorinței sale, a fost înmormântat la Turda, în 4 decembrie 1966, prohodit fiind în Catedrala ortodoxă de un sobor de preoți.