Preotul Grigore Biji, un cleric turdean în temnițele comuniste

Preotul Grigore Biji s-a născut în data de 8 decembrie 1889, din părinții Vasile și Elena, în comuna Someșeni, comitatul Cojocna, Regiunea Cluj. A fost căsătorit cu Olimpia, nepoată a memorandistului Ioan Rațiu. A studiat la Gimnaziul Superior Greco-Catolic din Blaj. Între anii 1910 și 1916 a urmat cursurile Facultății de Drept și Științe Politice din cadrul Universității din Cluj. În aceeași perioadă a absolvit Institutul Teologic din Sibiu, iar între anii 1917-1921 a fost preot paroh în Parohia Sânmihaiu de Sus (actualmente comuna Mihai Viteazul), Protopopiatul Turda, iar ulterior a funcționat ca administrator al Parohiei Stejeriș, din vecinătate. Împreună cu factorii de decizie locali, accelerează înfăptuirea reformei agrare în această localitate.

Înainte de Marea Unire de la 1918, a fost învățător în localitățile Viișoara și Mihai Viteazul, iar între 1919 și 1948 a predat religia la Liceul „Regele Ferdinand” din Turda. În anul 1933 a făcut parte din Comisia de organizare a programelor artistice și a sărbătorilor naționale.

Părintele Biji a înființat în rândul elevilor ortodocși Societatea „Sfântul Gheorghe”, care avea ca scop prezentarea unor lucrări cu tematică religioasă. De asemenea, în 1930 a pus bazele Asociației profesorilor secundari din Turda, la ședința de constituire fiind ales vicepreședinte-secretar. Alături de soția sa, Olimpia, a fost implicat în Societatea Femeilor Ortodoxe din Turda, deținând o perioadă și funcția de secretar.

În anul 1930, pentru meritele sale pe tărâm eclesiastic, Episcopul Nicolae Ivan al Clujului i-a acordat rangul de iconom.

A fost membru al societății culturale ASTRA, filiala Turda, susținând și o conferință în anul 1930 cu titlul „Importanța Bisericii noastre”.

În anul 1928, împreună cu alți intelectuali ortodocși, fondează Banca Românească Turda. A făcut parte din Consiliul de administrație al Casei de Credit al Agricultorilor din județul Turda. Personalitate cu certe calități, s-a implicat în acțiunile caritative ale Societății „Principele Mircea”, o mențiune din 1930 ni-l prezintă ca membru în Comisia de verificare a acesteia. Părintele Grigore Biji a fost consilier local și județean la Turda, propus pe listele liberalilor, iar în anul 1934, pentru o scurtă perioadă, viceprimar al Turzii.

În timpul regimului monarhic, a fost membru al partidului Frontul Renașterii Naționale (FRN), fiind menționat în 1940 ca președinte al organizației de plasă a FRN din comuna Mihai Viteazul. Arestat în 16 august 1952 de Direcția Regională a Securității Statului Cluj în baza Procesului-verbal de internare nr. 14/1952, a fost condamnat la o detenție de 60 de luni (5 ani) pentru apartenența sa la Partidul Liberal încă din 1922. La data arestării era profesor pensionar.

După o perioadă de tranzit petrecută la Centrul de Triere Văcărești, a fost transferat în lagărele de muncă de la Bragadiru (5.01.1953), Popești-Leordeni (1.03.1953) și Rahova (9.04.1953).
Scriitorul transilvan Teodor Murășanu amintește în memoriile sale despre colegii de celulă, o adevărată pleiadă de personalități: preotul Grigore Biji, primarul Turzii dr. Iuliu Gențiu, învățătorul Teodor Oțel și generalul de cavalerie Ioan Taraș.

Părintele Grigore a fost eliberat la 7 august 1953 de Comisia Specială din cadrul MAI. În ultimii ani din viață, părintele Grigore a locuit la fiica sa din București, Raionul Grivița Roșie, trecând la cele veșnice în 2 decembrie 1966, cauza decesului fiind insuficiența cardiacă.

Conform dorinței sale, a fost înmormântat la Turda, în 4 decembrie 1966, prohodit fiind în Catedrala ortodoxă de un sobor de preoți.