Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Ioan Alexandru din Vinderei, Vaslui, în temniţa comunistă

Preotul Ioan Alexandru din Vinderei, Vaslui, în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 09 Noi, 2016

S-a născut la 25 februarie 1907 în satul Mirceşti, comuna Tăcuta, judeţul Vaslui. După şcoala primară din satul natal, între 1920 şi 1928, tânărul Alexandru a urmat Seminarul teologic din Huşi. În 1928 se înscrie la Facultatea de Teologie din Chişinău, unde urmează cursurile timp de doi ani, pentru ca din 1930 să şi le continue la Cernăuţi. În anul 1933 primeşte darul hirotoniei pe seama Parohiei Vinderei, din judeţul Vaslui. Despre perioada de până la arestare, nu se găsesc date în dosarul penal pe care l-am consultat. La 27 iunie 1960 este arestat de miliţia din Bereşti, după ce din luna februarie acelaşi an fusese chemat în mod repetat să dea declaraţii pentru suspiciunea de deţinere a unei arme de foc. Totul începuse în anul 1945. După schimbarea politică din august 1944, mulţi localnici intraseră în posesia unor arme de foc, fie prin cumpărare, fie pentru că le găsiseră în urma retragerii armatei germane. Cu astfel de arme, localnicii se apărau mai ales de atacurile bandelor de hoţi din zonă. Cu toate încercările autorităţilor statului de a strânge armamentul, o parte a rămas la populaţia care nutrea o schimbare politică, mai ales după 1948. În multe situaţii, această stare s-a perpetuat, încât, cum s-a întâmplat şi în cazul preotului Ioan Alexandru din Vinderei, s-a ajuns ca la începutul anilor ‘60 să fie arestate persoane tocmai pentru posesie de armă din vremea războiului. În 1945, preotul Alexandru primise o armă ZB de la dascălul său, Mihai Poalelungi. În 1948, pentru a nu fi acuzat de posesie ilegală de armament, preotul a dat-o unui vecin, astfel scăpând de ea. De altfel, în vremea aceea se pare că mai toţi sătenii aveau câte o armă. Pentru a scăpa de presiunile miliţiei, în primăvara anului 1960 preotul Alexandru a cumpărat o armă de foc, de producţie germană, de la o cunoştinţă din sat contra sumei de 500 lei, pe care a predat-o la miliţie. Tot în aceeaşi perioadă, la domiciliul dascălului Poalelungi, miliţia descoperise un pistol cu rachete. Însă, pentru că era considerat un exponent al vechiului regim, atunci cazul preotului Alexandru a fost preluat de Securitate. La 29 septembrie 1960 a fost arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Galaţi. Pentru că nu era singurul care mai avusese o armă, ca şi alţii din cercul său de apropiaţi, precum Mihai Poalelungi, atunci anchetatorii au considerat că se află în faţa unui grup subversiv constituit împotriva regimului democrat-popular. Astfel s-a format un lot de 12 arestaţi, unii fiind chiar rude ale preotului Alexandru. Pentru a-i da o notă ideologică acestui grup, anchetatorii l-au interogat pe părintele Alexandru asupra trecutului. Părintele a afirmat categoric că nu făcuse nici un fel de politică, în familia sa figurând doar socrul, care fusese membru PNL şi care decedase după 1952 în detenţie pentru neplata cotelor agricole. Anchetatorii au folosit şi alte acuzaţii standard, precum ascultatea posturilor de radio străine şi discuţiile „duşmănoase” pe marginea evenimentelor din Ungaria. Astfel, anchetatorii i-au construit părintelui Alexandru un rechizitoriu cu un conţinut incriminator, în care se arăta cum, „începând din anul 1948 şi până la data arestării, împreună cu alţii, s-a constituit într-o organizaţie subversivă în scopul de a acţiona în mod violent în vederea schimbării formei de guvernământ din RPR, ţinând la domiciliul unora dintre ei [membri, n.n.] şedinţe conspirative în care au discutat şi stabilit forme şi metode prin care să se acţioneze, hotărând şi procurarea de armament pentru ducerea acţiunilor represive. A instigat cetăţenii cu care a venit în contact de a nu se încadra în formele socialiste ale agriculturii, căutând a semăna în rândul acestora neîncrederea în trăinicia regimului”. Prin Sentinţa nr. 55 din 9 august 1961 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele Alexandru a fost condamnat la 20 ani muncă silnică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisoarea de la Galaţi (august 1961) şi colonia de muncă de la Salcia (februarie 1962). La 22 iunie 1964 a fost eliberat din lagărul de la Ostrov.