Preotul Ioan Benţea din Ciucea, judeţul Cluj, în temniţa comunistă

S-a născut la 4 septembrie 1895 în localitatea Negreni, judeţul Cluj. A urmat şcoala primară în satul natal (1908-1915), continuând cu Şcoala Normală din Huedin (1919-1923). Un an mai târziu, în urma unui curs teologic şi a unui examen, ajunge preot în apropierea satului natal, în localitatea Ciucea, slujind la paraclisul familiei poetului ardelean Octavian Goga. Totodată, a ocupat postul de învăţător la şcoala primară din Ciucea. În 1940 este nevoit să se refugieze la Sibiu, revenind la Ciucea cinci ani mai târziu. Pentru legăturile sale cu poetul Octavian Goga, în noaptea de 15 spre 16 august 1952 este ridicat şi trimis în arestul Securităţii din Cluj. Va fi fost anchetat la Cluj, însă interogatoriile consemnate au data de 17 octombrie 1952, la Securitatea din Oradea. Este acuzat că timp de o lună, ianuarie-februarie 1938, ar fi deţinut calitatea de membru în Consiliul judeţean al Partidului Naţional Creştin şi ar fi candidat ca deputat pe listele acestui partid, pentru ca mai apoi să „se infiltreze” în Frontul Plugarilor. Neagă toate acuzaţiile, din acest motiv anchetatorii caracterizându-l astfel: „Fascist înfocat, membru în Consiliul judeţean al PNC Goga-Cuza; propagandist al ideilor hitleriste; întreţine legături cu văduva Goga Veturia din Ciucea”. Pentru a justifica trimiterea în detenţie administrativă, anchetatorii de la Securitatea din Oradea arătau: „Este un fascist notoriu; în discuţii recunoaşte ceva din activitate, însă la întocmirea procesului-verbal de interogator nu vrea să recunoască; toate răspunsurile sunt negative: nu am fost, nu ştiu şi nu cunosc; apără cu tact şi viclenie; a dovedit o ură nemărginită faţă de regim prin exprimări ironice; despre armata sovietică a spus că i-a luat cu forţa autoturismul; ... a scris istoricul/monografia comunei Ciucea; linia generală a lucrării este extremă, naţionalistă şi, în special, antibolşevică; monarhist, păstrează portretele monarhilor Carol I, Ferdinand, decupate din ziare fasciste. Propun să fie trimis în colonie de muncă cinci ani”.

În consecinţă, în urma Deciziei Ministerului Afacerilor Interne nr. 1011/1952, părintele Benţea a fost trimis în detenţie administrativă, în colonie de muncă, pentru o perioadă de 60 de luni. Se pare că nu a ajuns în colonie de muncă forţată, deoarece în foaia matricolă penală s-a consemnat prezenţa în Centrul de Triere de la Bucureşti-Văcăreşti.

La 9 septembrie 1953 a fost eliberat din centrul de detenţie de la Văcăreşti, probabil în urma unei intervenţii la conducerea Ministerului Afacerilor Interne.