Preotul Ioan Cocheci din Măineasca, judeţul Ilfov, în temniţa comunistă

S-a născut la 16 ianuarie 1908 în localitatea Hodoreasca, judeţul Gorj. După şcoala primară, tânărul Cocheci a urmat Seminarul teologic „Veniamin Costachi” din Iaşi (1931). Mai apoi a primit darul preoţiei, ajungând să slujească în Parohia Măineasca, astăzi în comuna Petrăchioaia, judeţul ­Ilfov.

Date despre activitatea părintelui Cocheci din perioada interbelică nu se regăsesc în dosarul penal întocmit de Securitate împotriva sa. Ştim că, în timpul guvernării legionare, „constrâns de unele împrejurări”, după cum avea să spună în ancheta de la Securitate, pentru aproape o lună, în ianuarie 1941, a fost membru în Mişcarea legionară. Potrivit aceloraşi surse, părintele Cocheci ar fi săvârşit câteva parastase şi ar fi participat la şedinţe legionare, fără să militeze. Din aceste motive, după rebeliunea legionară, a fost deţinut în penitenciarul Jilava pentru 40 de zile.

După instalarea regimului comunist, pentru că era unul dintre cei mai respectaţi intelectuali din localitate, a intrat în vizorul organelor de represiune. Părintele Cocheci a înţeles că, pentru a-şi duce mai departe activitatea pastoral-misionară, este nevoie să colaboreze cu autorităţile locale. A făcut parte din comitetul de lămurire a cetăţenilor pentru înfiinţarea întovărăşirii agricole şi, în 1956, chiar a gospodăriei agricole colective. Reuşea să coabiteze cu autorităţile numai pentru a fi lăsat să slujească pentru poporul din localitate.

Un banal eveniment avea să-i marcheze, însă, restul vieţii. La 26 aprilie 1959, la căminul cultural era convocată adunarea generală a GAC-ului. Majoritatea cetăţenilor din localitate intraseră în colectiv, mai puţin preotul Cocheci şi fostul jandarm. Prezent la eveniment era şi activistul de partid Chirică, de la conducerea raională. În această împrejurare părintelui Cocheci i s-a cerut să intre în GAC. Atunci preotul a întrebat pe cetăţeni dacă să intre acum sau să aştepte până la toamnă. Cei din sală i-au spus „în toamnă”. În această atmosferă, activistul de partid a cerut să rămână în sală numai membrii GAC. Atunci preotul Cocheci a ieşit, însă urmat de câţiva cetăţeni. La ieşire, preotul Cocheci s-a întâlnit şi cu fostul jandarm. Aceste gesturi ale preotului au fost interpretate de către activist ca o atitudine de frondă faţă de autorităţi şi chiar o încercare de destrămare a colectivului. Mai apoi, probabil la presiunile venite dinspre autorităţile locale, la 11 iulie, părintele Cocheci a făcut cerere de intrare în GAC. Era tardiv, deoarece, de teamă de a nu se destrăma GAC-ul, activistul raional deja ceruse la Securitate arestarea părintelui Cocheci şi a fostului jandarm.

La 15 iulie 1959, părintele Cocheci, alături de fostul jandarm, a fost arestat. A fost anchetat la Securitatea din Bucureşti, sumar, cu arsenalul de acuzaţii ordonat de partid: atentat la transformarea socialistă a agriculturii, ascultarea posturilor de radio străine şi conspiraţie împotriva regimului. Mare parte a dosarului penal a fost constituit din declaraţii ale martorilor care se contraziceau în reconstituirea faptelor. În consecinţă, prin Sentinţa nr. 1161 din 30 decembrie 1960 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele a fost condamnat la 5 ani de închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A cerut recurs, încât prin Decizia nr. 283 din 22 februarie 1960 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a, Colegiul de recurs, sentinţa a fost casată, cerându-se reanchetarea cazului. Ancheta a fost reluată, însă probatoriul a rămas la fel de incomplet. După mai multe înfăţişări, prin Sentinţa nr. 547 din 19 noiembrie 1960 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele a fost condamnat din nou la aceeaşi pedeapsă, decizie rămasă definitivă. A trecut prin închisorile de la Jilava şi Aiud (iunie 1961), dar şi prin lagărul de la Ostrov (noiembrie 1962). La 21 ianuarie 1963 a fost eliberat de la Ostrov.