Preotul Ioan Fulea din Petrilaca, judeţul Mureş, în temniţa comunistă

S-a născut la 2 ianuarie 1910, în satul Arsa, comuna Albeşti, judeţul Constanţa. Între 1920 şi 1924 a urmat şcoala primară în Mangalia, iar între 1924 şi 1931, Seminarul Teologic din Ismail. Între 1931 şi 1935 a urmat cursurile facultăţilor de Teologie şi Drept din Cernăuţi. După satisfacerea stagiului militar, tânărul Ioan Fulea a lucrat într-un restaurant din Bucureşti. Pentru că în evidenţele Siguranţei figura cu relaţii în rândurile legionarilor, în aprilie 1938, timp de două săptămâni, este reţinut. După eliberare, revine în satul natal. Din septembrie 1939 şi până în iunie 1940 este învăţător la Sibioara, judeţul Constanţa, apoi concentrat în armată, la un regiment de grăniceri. Cu sprijinul unui fost coleg de seminar, Anatolie Captarenco, care avea un birou de copiat acte în Odesa, ulterior, Ioan Fulea ajunge să lucreze în Guvernământul românesc din Transnistria (provincia dintre Nistru şi Bug, aflată între 1941-1944 în administraţie românească). Din vara anului 1943 este profesor la un liceu din Odesa. La 10 martie 1944 este numit arhivar în cadrul guvernământului, pentru ca după 20 de zile să fie evacuat în ţară. Locuieşte în Constanţa la nişte rude, în speranţa găsirii unei slujbe. În 1945 se căsătoreşte şi, în martie acelaşi an, primeşte darul preoţiei pe seama Parohiei Palazu Mare, judeţul Constanţa. În iulie 1949, preotul Fulea se transferă la Parohia Tufani, comuna Independenţa, judeţul Constanţa. În aprilie 1956, se transferă în interes familial, la Parohia Petrilaca, judeţul Mureş. Probabil, acest transfer va fi fost şi un motiv de ordin politic. Deşi se mutase de aproximativ patru ani, preotul Fulea a devenit obiectivul Securităţii într-un dosar penal care se întocmea la Direcţia Regională Constanţa în cazul subminării procesului de colectivizare din localitatea Albeşti. Astfel, la 29 aprilie 1959, părintele Fulea este arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Constanţa. Este anchetat sumar, cu interogatorii scurte şi lipsite de conţinut probator, într-un lot de 21 de inculpaţi, majoritatea agricultori din localitatea Arsa. În anchetă, Ioan Fulea este arătat ca un „preot legionar cu vastă activitate din 1945; [care] a procedat la reorganizarea activităţii legionare în satul Arsa, prin încadrarea legionarilor în Gospodăria Agricolă Colectivă şi subminarea acesteia”. Deşi probatoriul era inexistent, prin Sentinţa nr. 375 din 27 iunie 1959 a Tribunalului Militar Constanţa, părintele Fulea a fost condamnat la pedeapsa cea mai mare din lot, anume la 25 ani de muncă silnică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Constanţa (aprilie 1959), Jilava (octombrie 1959, în tranzit) şi Aiud (februarie 1960), dar şi lagărul de muncă forţată de la Ostrov-Stoieneşti (octombrie 1963). La 27 iunie 1964 a fost eliberat din lagărul de la Ostrov.