Preotul Ioan Moldovan sub teroarea Securităţii

Anul 1958 aducea un nou val de teroare în România. După episodul revoluţiei de la Budapesta, regimul Dej dorea să-şi manifeste fidelitatea faţă de fratele mai mare de la răsărit, mai ales că trupele sovietice erau retrase din România. Şi cum se putea arăta această dragoste ideologică, decât prin reinstaurarea terorii prin arestări şi anchete interminabile. Erau suspectaţi toţi cei care trecuseră deja prin gulagul românesc, cei care manifestau şi cea mai discretă iniţiativă culturală, dar mai ales clericii ortodocşi, mereu suspectaţi de „activitate legionară”. Aşa a fost în cazul preotului Ioan Moldovan din Laslău Mare, în vremea aceea în raionul Târnăveni, regiunea Stalin. Acesta s-a născut la 27 (în alte surse 17) ianuarie 1906, în familia unor agricultori din Sălcud, judeţul Mureş. După absolvirea Academiei Teologice de la Sibiu, tânărul Moldovan a fost ales şi hirotonit pe seama Parohiei Petrilaca, în apropiere de satul natal. S-a implicat în mişcarea de trezire spirituală invocată de Mişcarea legionară, mai ales că fusese cununat de către însuşi Corneliu Z. Codreanu (în acea vreme cununiile politice erau la modă). A activat politic, însă fără a se remarca într-un militantism pronunţat. Deşi nu mai activa pe tărâmul politic încă din 1941, după instalarea regimului comunist a fost urmărit permanent de către Securitate. În schimb, părintele Moldovan a înţeles că trebuie să slujească în continuare altarului şi să fie aproape de semenii săi. Din 1952 a fost transferat ca paroh la biserica din Laslău Mare. S-a implicat în procesul de colectivizare a agriculturii şi pentru introducerea gazului metan în localitate. Preotul Moldovan era apreciat atât de păstoriţii săi, cât şi de autorităţile locale. Cu toate acestea, la 21 septembrie 1959 a fost arestat, şi casa percheziţionată de Securitate. Printre altele, i s-au confiscat corespondenţă, manuscrise cu predici şi însemnări religioase şi „un caiet cu catehizarea copiilor”. În ancheta de la Securitatea din Codlea a fost acuzat că, începând cu anul 1957, ar fi reluat legăturile politice cu foşti legionari, precum preotul Ioan Sămârghiţan din Cerghid. În fapt, se întâlnise cu acesta în 1956 la sfinţirea bisericii din Laslău Mare şi doi ani mai târziu la o înmormântare la Căpâlna de Sus. Anchetatorii au încercat să-i construiască un întreg scenariu de conspiraţie legionară care ar fi constat prin activitate legionară şi colportarea ştirilor de la posturile de radio străine. La audierea martorilor, proveniţi mai ales din autorităţile din comuna Laslău, anchetatorii s-au confruntat cu adevărate pledoarii în favoarea preotului Moldovan. În consecinţă, la 14 ianuarie 1960 Direcţia regională de securitate Stalin a încheiat procesul penal intentat preotului Ioan Moldovan. Acesta a fost eliberat la 17 ianuarie 1960 din Penitenciarul Braşov, întorcându-se astfel la parohia sa.