Preotul Ion Dobrotescu în temniţa comunistă

Ion Dobrotescu a fost un alt cleric oltean care pentru statutul său social şi rolul de slujitor al unei comunităţi parohiale a fost considerat de autorităţile comuniste ca "duşman al poporului". S-a născut la 14 martie 1897, într-o familie de plugari din localitatea Mârşani, judeţul Dolj. După şcoala primară a urmat Seminarul "Nifon Mitropolitul" din Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1922. În aceeaşi perioadă a participat la Războiul de Reîntregire, pentru care a primit distincţia "Crucea Regina Maria". Tot în anul 1922 a fost hirotonit preot, pentru ca şase ani mai târziu să fie numit paroh în satul Popeşti, din comuna natală. Parohia pe care o slujea avea 459 de familii, respectiv 2.125 de suflete şi o biserică cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae", pe care a reparat-o în 1937. Localnicii erau modeşti, dar harnici, cu dragoste de biserică şi ataşaţi de preotul Dobrotescu. În 1939, preotul Dobrotescu a înfiinţat o cantină pentru elevii săraci, care era întreţinută din donaţii. După instalarea comuniştilor la putere, liniştea satului Mârşani-Popeşti a fost tulburată. Comuniştii făceau presiuni pentru colectivizarea agriculturii, printre cei vizaţi fiind mai ales preotul Dobrotescu. Pentru că nu putea plăti cotele agricole şi refuza "socializarea agriculturii" părintele a fost condamnat un an, fiind încadrat la infracţiunea de "sabotaj". A revenit în parohia sa în speranţa că regimul comunist nu va mai rezista şi că se va produce o schimbare. Pe fondul tulburărilor de la Budapesta din 1956, mai toţi românii sperau la căderea regimului comunist. A urmat represiunea sovietică din Ungaria, iar în România a fost declanşat un alt val de arestări, în mediul rural având ca scop principal intimidarea deţinătorilor de proprietăţi funciare de a participa la procesul de colectivizare. La Mârşani-Popeşti, printre cei vizaţi a fost părintele Dobrotescu, deoarece avea antecedente în această problemă şi refuza ca în predică să încurajeze pe credincioşi să intre în colectiv. La 30 noiembrie 1958, în baza unor delaţiuni ale unor lideri locali de partid, părintele Dobrotescu a fost arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Craiova. A refuzat acuzaţiile care i se aduceau, mai ales că împotriva sa erau folosite, drept corp delict, exemplare ale revistei "Renaşterea" din 1939, editată de Societatea preoţească olteană din perioada interbelică. Era acuzat de "propagandă duşmănoasă la adresa regimului democrat-popular din RPR". La 14 aprilie 1959 a fost judecat şi condamnat de Tribunalul Militar Craiova, prin Sentinţa nr. 220 primind 10 ani închisoare corecţională pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". A cunoscut închisorile de la Craiova (1958), Jilava (iunie 1959), Galaţi (1959) şi Botoşani (februarie 1960), de unde a fost eliberat la 15 aprilie 1964.