Preotul Ion Sevastre din Corod-Galaţi, în temniţa comunistă

S-a născut la 6 aprilie 1913, în localitatea Corod, fostul judeţ Tecuci. După Liceul de băieţi „D. A. Sturdza” din Tecuci (1932), tânărul Sevastre a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (1941). La 1 martie 1942, a primit darul Hirotoniei pe seama Parohiei Corod II. La 16 noiembrie 1948, a fost arestat de Securitate, pentru suspiciunea de participare la „activitate legionară clandestină”. În contextul valului de arestări declanşat prin Ordinul MAI nr. 15 din 14 mai 1948 în rândurile celor care în evidenţele fostei Siguranţe figurau cu activitate legionară, era acuzat că în aprilie 1948 ar fi acceptat propunerea de a organiza un cuib legionar, în cadrul căruia ar fi strâns ajutor legionar pentru cei din închisori şi ar fi recrutat noi membri, după instrucţiunile date de avocatul Nicolae Pâslaru (a nu se face confuzie cu preotul Nicolae Pâslaru!), prin avocatul Ion Taşcă, pe care îl primise la domiciliu şi îl ajutase cu bani. A fost inclus într-un lot de 11 inculpaţi, toţi sub acuzaţia de activitate legionară. Deşi credincioşii din Corod înaintaseră o petiţie pentru eliberarea lui, prin Sentinţa nr. 142 din 20 februarie 1950 a Tribunalului Militar Galaţi, preotul Sevastre a fost condamnat la 5 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. La expirarea termenului de pedeapsă, prin Decizia MAI nr. 669/1953, părintele Sevastre a fost trimis în detenţie administrativă, pentru 12 luni în colonie de muncă, cu începere de la 14 noiembrie 1953. Motivul a fost acelaşi: „activitate legionară”. În timpul detenţiei, părintele a cunoscut penitenciarele de la Galaţi (august 1949) şi Aiud (iulie 1953), dar şi coloniile de muncă de la canal, Poarta Albă (aprilie 1951) şi Valea Neagră (mai 1951). A fost eliberat la 18 iunie 1954. A revenit în parohia sa, însă pentru puţin timp. La 20 ianuarie 1958 a fost arestat din nou şi trimis în lagărul de muncă de la Culmea. Prin Ordinul MAI nr. 10.003 din 17 februarie 1958, i se dădea o detenţie administrativă de 60 luni în lagăr de muncă. În octombrie 1958 este ridicat de Securitatea Regiunii Galaţi pentru a fi anchetat într-un lot de „duşmani ai poporului”, învinuiţi de activitate legionară clandestină, dusă împotriva procesului de „socializare a agriculturii”, şi deţinere de arme. Altfel spus, cei în cauză erau acuzaţi de o conspiraţie legionară împotriva constituirii gospodăriei agricole din localitatea Matca. Anchetatorii l-au acuzat pe părintele Sevastre că ar fi întreţinut legături „pe linie legionară” cu preoţii Pavel Taşcă şi Iordache Zamfir. De asemenea, ca şi în 1948, era acuzat de ajutorul dat avocatului Ion Taşcă. Cu toate acestea, părintele Sevastre nu a fost inclus în lotul anchetat de Securitatea Galaţi, ci retrimis în lagărul de muncă de Culmea. În iunie 1960 a fost transferat în lagărul de muncă de la Periprava. La 17 februarie 1963 a fost eliberat de la Periprava. Nu i s-a permis să se întoarcă în localitatea natală, primind un domiciliu forţat în localitatea Jitia, de lângă Râmnicu Sărat. Aici a slujit în cele două biserici, pe cea cu hramul „Sfântul Nicoale” reuşind să o repare. A mai slujit la fosta mănăstire Poiana Mărului. La 12 octombrie 1989 a trecut la cele veşnice.