Preotul Nicolae Anghel decedat în temniţa Aiudului

În anul 2007, Patriarhia Română, în colaborare cu Bisericile Romano-Catolică şi Evanghelică din România, publica un volum masiv despre cei trecuţi la cele veşnice în perioada regimului comunist pe motive de credinţă. În lucrare se arăta că mărturisitori ortodocşi erau în număr de 207, pentru numai o parte reuşindu-se întocmirea unor fişe biografice. Situaţia se datora unui acces anevoios la arhivele fostei Securităţi. Iată că astăzi putem aduce completări consistente acestei lucrări, mai ales că, în urma unor cercetări de arhivă, am putut găsi materiale despre alţi mărturisitori ortodocşi decedaţi ca urmare a persecuţiei comuniste. Un astfel de caz este al părintelui Nicolae Anghel din Balş. Acesta s-a născut la 16 mai 1902, în familia unor agricultori din satul Arceşti, comuna Pleşoiu, judeţul Olt. După absolvirea şcolii primare, tânărul Anghel s-a înscris la Seminarul Teologic "Sfântul Nicolae" din Râmnicu Vâlcea, printre colegi având pe Ioan Marina, viitorul patriarh Justinian. După absolvirea şcolii teologice, în 1927, Nicolae Anghel a fost numit preot la Biserica "Sfântul Dumitru" din oraşul Balş. Ca slujitor al altarului, părintele Nicolae Anghel s-a preocupat de aducerea credincioşilor la potirul împărtăşaniei, parohia sa neavând nici un sectant, s-a îngrijit de bunul mers al parohiei, încercând să evite implicarea în luptele politice, a întreţinut o cantină şcolară pentru şcoala primară şi regulat a oferit ajutoare financiare săracilor. Deoarece era unul dintre cei mai apreciaţi preoţi ai oraşului Balş, după instalarea regimului comunist, părintele Nicolae a intrat în atenţia forurilor locale de partid şi a organelor de represiune. Provocările din partea regimului au început din 1955, atunci când Sfatul Popular a preluat abuziv o mare parte a terenului pe care parohia îl avea pentru ridicarea unei case parohiale. Pe locul acestuia, organele locale au construit un bloc de locuinţe. În această situaţie, în 1957, părintele Nicolae a făcut un memoriu pe care l-a înaintat patriarhului Justinian, încercând chiar să intre în audienţă la Gheorghiu-Dej. Cu toate eforturile depuse de patriarhul Justinian, terenul Bisericii "Sfântul Dumitru" din Balş a rămas în posesia abuzivă a organelor locale administrative şi părintelui Nicolae i s-a deschis dosar de urmărire informativă. În jurul său avea informatori dirijaţi, care nu ezitau să informeze Securitatea despre atitudinea părintelui la adresa regimului politic. De pildă, după manifestarea de 23 august 1959 de la Balş, potrivit sursei Securităţii, părintele Nicolae s-ar fi exprimat: "Numai Dumnezeu din cer ştie cum îmi arde mie de sărbătoarea lor. Dar n-ai ce să faci şi Doamne păzeşte de mai rău". Alte delaţiuni conform cărora părintele Nicolae ar asculta posturile de radio occidentale şi ar avea comportamente "duşmănoase" la adresa regimului au constituit motivele pentru Securitate de a-l aresta în data de 1 octombrie 1959. După anchete la Securitatea din Craiova, părintele Nicolae a fost condamnat prin Sentinţa nr. 283 din 26 iunie 1960 a Tribunalului Militar Craiova la patru ani închisoare pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". După o detenţie suportată în Penitenciarul Craiova, în octombrie 1960, părintele Nicolae a fost mutat în temniţa Aiudului. Din cauza regimului inuman de detenţie, la 18 februarie 1962, părintele Nicolae Anghel a trecut la cele veşnice. Familia sa a fost anunţată o lună mai târziu.