Preotul Nicolae Firulescu din Parohia Broşteni, judeţul Gorj, în temniţa comunistă

S-a născut la 24 decembrie 1906 în familia unor agricultori din localitatea gorjeană Petreşti. După absolvirea Seminarului Teologic „Sfântul Nicoale” din Râmnicu Vâlcea, în anul 1929 primeşte darul preoţiei şi este numit paroh al Parohiei Broşteni, judeţul Gorj. În ascultarea sa erau cătunele Izvoarele, Broşteni şi Ceplea, cu aproximativ 2.000 de suflete. Preotul Firulescu se ataşează mult comunităţii şi parohienilor, lucrând atât pastoral-misionar, cât şi administrativ. În 1934, repară biserica parohială, iar trei ani mai târziu pune început la zidirea alteia, cu hramul „Sfântul Nestor”, în cătunul Izvoarele. La ridicarea noului locaş, un sprijin important a venit din partea generalului Alexandru Tatarascu, un proprietar din zonă. Din cauza războiului, preotul Firulescu nu a mai putut continua lucrarea ctitoricească. Nu a renunţat însă la pastoraţie şi nici la activitatea filantropică şi culturală. În vremea războiului, preotul Firulescu întreţinea o cantină pentru 20 elevi săraci de la şcoala primară, era directorul căminului cultural şi cel care realizase o importantă bibliotecă parohială. După război, părintele Firulescu a încercat reluarea şantierului de la Izvoarele, însă demersul era subminat de către autorităţile comuniste, deoarece ctitorul fusese arestat şi trimis în temniţa de la Sighet, unde va deceda (1951). Probabil pentru că nu se implicase în activitatea politică interbelică, părintele Firulescu nu a fost vizat în primul val de arestări. Nu va scăpa însă în al doilea val, mai ales că, în mediul rural, preoţii erau vizaţi de regim pentru neimplicarea în procesul de colectivizare a agriculturii. Astfel, într-un referat din 2 iulie 1959, părintele Firulescu era semnalat de sursele Securităţii că „are manifestări duşmănoase împotriva regimului din RPR şi URSS, făcând propagandă de război şi având legături cu elemente legionare”. Mai apoi, într-o declaraţie din 1 februarie 1960, preşedintele Sfatului Popular avea să-l arate pe preotul Firulescu că îi cheamă pe „cetăţeni la biserică” şi că ar fi avut „o poziţie duşmănoasă faţă de transformarea socialistă a agriculturii”. Despre aceeaşi activitate religioasă intensă a preotului Firulescu aveau să declare secretarul organizaţiei de partid din localitate şi pădurarul. Din aceste motive, la 1 iulie 1959 părintele Firulescu a fost arestat de Securitate şi prin Ordinul MAI nr. 10052 din 20 iulie 1959 a fost trimis în lagăr de muncă pe o perioadă de 36 luni.

A cunoscut penitenciarul din Craiova (iulie 1959) şi lagărul de muncă de la Periprava (iulie 1959). În ianuarie 1960 este anchetat la Periprava, sub acu­zaţia de activitate legionară. Preotul Firulescu nu recunoaşte nimic, dar anchetatorii folosesc ca probe împotriva sa declaraţiile liderilor de partid din Izvoarele, în concluzie arătându-se: „Ancheta a stabilit că a fost legionar între 1940-1941”. Din cauza sănătăţii precare, din octombrie 1960, la Periprava, părintele Firulescu a avut regim de „apt pentru munci uşoare”. La 4 iulie 1962 a fost eliberat de la Periprava.