Preotul Nicolae M. Nicolae din Filipeştii de Târg, judeţul Prahova, în temniţa comunistă

S-a născut la 8 martie 1913, în localitatea Herăşti, judeţul Giurgiu. Pentru a urma şcoala, încă de la vârsta de 12 ani este nevoit să muncească, la Teatrul Popular din Capitală, apoi în diferite localuri şi chiar ca vânzător în piaţă.

În 1938, obţine licenţa în Teologie la Bucureşti, iar doi ani mai târziu primeşte darul preoţiei. Ajunge slujitor al Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea prahoveană Filipeştii de Târg. În urma cutremurului din 1940, biserica parohială, veche de la 1801, se prăbuşeşte, comunitatea de aici rămânând fără locaş de închinăciune. Părintele Nicolae pune temelia unei alte biserici, pe care o ridică cu mari greutăţi între 1942 și 1943. Construieşte o biserică impozantă, în formă de cruce, cu trei turle şi un pridvor susţinut de coloane. Din cauza războiului, abia la 5 martie 1945 biserica este sfinţită. De remarcat că, între 1949 și 1950, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Filipeştii de Târg a primit de la Institutul Biblic (situat în Mănăstirea Antim din Capitală) stranele şi iconostasul, care vor fi fost sculptate de către monahul Arsenie Papacioc.
Pentru faptele sale, între 1949 și 1951, părintelui Nicolae M. Nicolae i s-a oferit cinstea de a ocupa postul de protoiereu al Plăşii Moreni. Însă realizările sale nu au fost eludate de către autorităţile comuniste. Văzut ca o persoană cu autoritate şi respectată în comunitate, părintele Nicolae a intrat inevitabil în atenţia organelor de represiune. Urmărirea sa a culminat în anul 1952, când Securitatea a operat arestări în localitate, în rândurile foştilor membri ai partidelor istorice. În acest context, la 29 octombrie 1952, părintele Nicolae a fost smuls din sânul familiei şi trimis în ancheta Securităţii din Ploieşti. A fost acuzat că, între aprilie-mai 1951, ar fi intrat într-o „organizaţie contrarevoluţionară” iniţiată de către un fost primar liberal al localităţii Filipeştii de Târg. Conform scenariului Securităţii, cooptarea în zisa organizaţie s-ar fi făcut la propunerea iniţiatorului şi după ce părintele Nicolae ar fi acordat medicului Maria Movleanu suma de 1.000 lei ca ajutor pentru familiile unor deţinuţi politici. Medicul Movleanu fusese preşedintele Comitetului de reconstrucţie a bisericii parohiale din anii ‘40. În anchetă, părintele Nicolae era caracterizat astfel: „Inteligent, puţin sincer şi predispus la orice acte duşmănoase împotriva regimului democrat”. În consecinţă, părintele Nicolae a fost inclus într-un lot de şapte „contrarevoluţionari”, foşti membri ai partidelor istorice din localitatea Filipeştii de Târg („lotul Vasile Mateescu şi alţii”). Prin Sentinţa nr. 93 din 4 februarie 1953 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele Nicolae a fost condamnat la 3 ani de închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „omisiunea denunţării la uneltire contra ordinii sociale”.

A cunoscut închisorile de la ­Ploieşti (1952 şi decembrie 1953), Jilava (în tranzit, martie 1953) şi Gherla (aprilie 1954), dar şi coloniile de muncă de la Bicaz (aprilie 1953), Oneşti (1953) şi Poarta Albă (decembrie 1954). La 13 octombrie 1955 a fost eliberat din colonia Poarta Albă. Părintele Nicolae a revenit în parohie, în 1967 pictând biserica pe care o ctitorise, iar un an mai târziu ­primind, din mâinile Patriarhului Justinian, „Crucea patriarhală”.