Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Nicolae S. Marinescu în temniţa comunistă

Preotul Nicolae S. Marinescu în temniţa comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 23 Dec, 2011

S-a născut la 17 aprilie 1907, într-o familie de credincioşi ortodocşi din localitatea prahoveană Ariceştii-Rahtivani. După obţinerea licenţei în teologie la Facultatea din Bucureşti, a fost hirotonit preot. La instalarea regimului comunist în România, părintele Marinescu era paroh în comuna dâmboviţeană I. L. Caragiale. La sfârşitul anilor '50, acţiunea de "socializare a agriculturii" încă nu se finalizase în această localitate, fiind ţărani care refuzau să intre în gospodăria colectivă. Pentru autorităţile statului, responsabil de această situaţie era considerat preotul Marinescu, care din faţa altarului predica neîncrederea în iniţiativa statului şi nu înţelegea că trebuie să-i încurajeze pe credincioşi să muncească în timpul sărbătorilor religioase. În consecinţă, la 21 august 1958, Securitatea a trecut la măsuri represive, prin arestarea a 11 persoane, implicate în diferite activităţi parohiale, şi a preotului Nicolae Marinescu. Alături de ceilalţi arestaţi, părintele a fost încarcerat la Securitatea din Târgovişte, apoi la Ploieşti, unde timp de jumătate de an a fost anchetat. A fost acuzat de răspândirea de "zvonuri alarmiste", de încurajarea ţăranilor de a nu se înscrie sau chiar să iasă din GAC, că prin predici spune credincioşilor că regimul nu va dura. A fost judecat şi condamnat, alături de ceilalţi arestaţi, prin Sentinţa nr. 520 din 19 mai 1959 de către Tribunalul Militar Bucureşti, la nouă ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". A fost purtat prin penitenciarele de la Jilava (1959), Aiud (1958, 1963-1964), Gherla (1960-1962) şi trimis în lagărele de muncă de la Giurgeni (1962), Salcia şi Ostrov (1960-1961). A fost eliberat la 13 aprilie 1964 din Penitenciarul Aiud.