Preotul Sabin Porge din Oradea, în temniţa comunistă

S-a născut la 25 iulie 1917, în familia preotului Ignatie Porge din Sârbeşti, judeţul Bihor. După absolvirea liceului, în 1937, tânărul Porge s-a înscris la Academia de Teologie din Oradea. Nu a reuşit să-şi finalizeze studiile de teologie la Oradea, deoarece o boală l-a obligat să se retragă pentru un an, apoi s-a refugiat din ţinutul ocupat vremelnic de către horthyşti. Ajunge la Arad, unde îşi continuă studiile. Ca refugiat obţine o bursă de studii, dar intrarea în posesia ei este condiţionată de afilierea la Mişcarea legionară, care între timp preluase puterea politică. În ianuarie 1941, se îmbolnăveşte din nou, de data aceasta fiind nevoit să se interneze în sanatoriul TBC din Steierdorf, judeţul Caraş. Ulterior, îşi finalizează studiile, prin obţinerea „absolutorului în Teologie”. La 8 noiembrie 1941, primeşte darul preoţiei pe seama Parohiei Fânaţe, judeţul Bihor. Slujeşte aici până la 26 decembrie 1941, când este nevoit să se retragă temporar, deoarece TBC-ul recidivează. Până în aprilie 1942 se tratează în acelaşi internat în care mai fusese. În august 1946 se transferă la Parohia Suiug, judeţul Bihor, dar la puţin timp se retrage, lucrând pe funcţia de contabil pe la diferite firme/întreprinderi din Oradea. La 17 iulie 1959 este arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Oradea. Numele lui apăruse în ancheta în care aproape de un an erau supuşi foşti legionari, unii chiar preoţi, dintr-un lot în frunte cu fostul lider legionar din Bihor, Gheorghe Tocoianu. În fapt, numele preotului Porge apărea în legătură cu unii legionari paraşutaţi de germani după evenimentul de la 23 august 1944. Din declaraţiile celor anchetaţi rezulta că, la rugămintea unor colegi din studenţie, părintele Porge oferise găzduire şi hrană unor legionari paraşutaţi. De aici nu a mai fost decât un pas ca preotul Porge să fie considerat complice într-un scenariu al Securităţii în care foşti legionari, unii paraşutaţi de aviaţia germană, ar fi trecut la reorganizarea Mişcării legionare, mai ales după 1948, când majoritatea românilor nutreau o iminentă conflagraţie între anglo-americani şi sovietici. Nu era prima dată când preotul Porge era interogat de Securitate asupra activităţii politice din trecut. Se mai întâmplase în 1951, dar atunci fusese eliberat la puţin timp. Acum însă, preotul Porge era găsit vinovat de participare la conspiraţie legionară împotriva regimului „democrat-popular” din RPR. În consecinţă, prin Sentinţa nr. 193 din 18 iulie 1961 a Tribunalului Militar Cluj, el a fost condamnat la 10 ani de închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Oradea (1959 şi iulie 1961) şi Aiud (ianuarie 1962). În timpul detenţiei s-a confruntat cu TBC-ul, din acest motiv în 1962 fiind declarat „inapt pentru muncă”, apoi apt la „munci uşoare” în Penitenciarul Aiud. La 29 iulie 1964 a fost eliberat din închisoarea Aiud.