Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Preotul Ştefan Stoica în detenţia comunistă

Preotul Ştefan Stoica în detenţia comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 04 Iul, 2013

S-a născut la 19 aprilie 1907, în familia agricultorului Nicolae Stoica din Botoşeşti-Paia, judeţul Dolj. După şcoala primară din localitatea natală, între 1922 şi 1930, tânărul Ştefan Stoica a urmat Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae“ din Râmnicu Vâlcea. A fost hirotonit pe seama parohiei din satul natal, pentru ca mai apoi să fie transferat la Urdiniţa, comuna Brabova. În perioada interbelică, preotul Stoica a militat pentru renaşterea spirituală a României, aşa cum o invoca Mişcarea Legionară. După instalarea guvernului naţional-legionar, părintele Stoica nu a depus o activitate politică militantă, cum nici la rebeliune nu a participat. În schimb, deoarece păstra legăturile cu prieteni care odinioară activaseră în mişcare, la 30 decembrie 1942, părintele Stoica a fost internat pentru câteva luni în lagărul de preoţi de la Mănăstirea Tismana. Din aceleaşi motive, după schimbarea politică a României din 1944, la 20 octombrie, părintele a fost internat din nou în lagărul de la Târgu Jiu, pentru ca două luni mai târziu să figureze la Lugoj. A fost eliberat la 30 martie 1945, întorcându-se la parohia din Urdiniţa. Pentru că reprezenta un reper de moralitate şi spiritualitate în comunitate, autorităţile comuniste îl urmăreau informativ. Părintele Stoica nu avea manifestări împotriva regimului, înţelegându-şi rolul pe care îl avea faţă de credincioşi pentru păstrarea şi cultivarea credinţei creştine. Cu toate acestea, organele de represiune i-au inventat o încadrare juridică, astfel încât, în 1950, l-au condamnat la 5 ani închisoare corecţională pentru pretinse ilegalităţi comise în perioada antonesciană. A executat 4 ani şi 3 luni din pedeapsă, părintele întorcându-se în mijlocul credincioşilor săi. După 1958 a început un alt val de represiune. Din nou, organele de represiune au căutat să-l condamne pe părintele Stoica la alţi ani de detenţie. De data aceasta, procedura a fost simplificată. La 27 iunie 1959, părintele Stoica a fost arestat din nou, pentru ca o lună mai târziu să primească o decizie de trimitere în lagăr de muncă pentru 72 de luni. Până în 1962 a fost anchetat la Securitatea din Craiova, apoi mutat la Jilava, Galaţi şi în lagărul de muncă de la Periprava. La 9 mai 1964 a fost eliberat, întorcându-se la parohia sa. După arestarea din 1959, familia preotului a avut foarte mult de suferit. Soţia şi fiica au fost scoase din învăţământ şi din locuinţă. De asemenea, după eliberare, părintele Stoica a fost urmărit şi anchetat constant de Securitate, până în decembrie 1989.