Preotul Vasile Bălăiş sub persecuţia comunistă

S-a născut la 15 septembrie 1905, în familia unui agricultor din localitatea Măluşteni, judeţul Covurlui. După şcoala primară din satul natal, între 1917-1926 tânărul Vasile Bălăiş (în documente mai apare ca Bălăieş) a urmat Seminarul „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi. După absolvirea seminarului, el a încercat să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, însă greutăţile materiale l-au împiedicat, chiar dacă vreme de doi ani lucrase ca pontator la Atelierele CFR-Griviţa (1926-1928) şi ca învăţător-suplinitor în localitatea ilfoveană Micşuneşti (1928-1930). În februarie 1930 se căsătoreşte, pentru ca o lună mai târziu să primească darul preoţiei pe seama Parohiei Cranova, judeţul Durostor (azi în Bulgaria). Aici slujeşte până în septembrie 1931, când este transferat la Parohia Coşlugea, comuna Lipniţa, judeţul Durostor (astăzi în judeţul Constanţa). Pentru obţinerea fondurilor necesare reparării bisericii şi incintei cimitirului din parohie, la cererea proprietarului din localitate, părintele Bălăiş intră în rândurile Partidului Naţional Liberal. Ajunge unul dintre liderii liberali din Durostor. În 1933 este ales vicepreşedinte al filialei judeţene a PNL şi chiar numit vicepreşedinte al Camerei agricole. Parohia sa devine un model în judeţ, putându-se întreţine mai ales din cele 10 ha pe care le avea în exploatare. În 1946 suprafaţa agricolă parohială este luată abuziv de către noile autorităţi ale statului. Totodată, pentru trecutul său şi statutul pe care îl avea în comunitate intră în vizorul organelor de represiune. La 10 ianuarie 1948 i se percheziţionează domiciliul şi este arestat. I se găsesc câteva exemplare din „Realitatea ilustrată”, diferite broşuri de propagandă rămase din perioada carlistă şi reviste bisericeşti, precum „Misionarul” sau „Ortodoxul”. Acţiunea jandarmeriei se înscria în şirul percheziţiilor şi arestărilor efectuate în rândul unor foşti lideri liberali. Totodată, în notele informative primite de organele de represiune, părintele Bălăiş este văzut „cu mare influenţă în rândul localnicilor şi, pentru că are un trecut reacţionar, poate pune în pericol procesul de democratizare”. La 11 februarie 1948, în stare de arest, părintele Bălăiş este internat în lagărul de la Piteşti pentru o detenţie administrativă de şase luni. Acasă, în parohie, credincioşii se revoltă şi strâng semnături pentru eliberarea preotului lor. Aceştia chiar spun: „Comuniştii caută să desfiinţeze Biserica şi pe preoţi să-i aresteze din diferite motive fără a fi adevărate”. Însă, fără succes. Părintele este eliberat la 15 iulie 1948. După scurta perioadă de detenţie, părintele Bălăiş caută un modus vivendi cu autorităţile statului. Acceptă să pledeze pentru înfiinţarea gospodăriei agricole colective. Cu toate acestea, este văzut ca potenţial „duşman al poporului”. Din acest motiv, în noaptea de 15 spre 16 august 1952 este arestat de Securitate. După o anchetă sumară la Securitatea din Constanţa, părintele Bălăiş primeşte o detenţie administrativă de 60 de luni colonie de muncă. Este trimis la Capul Midia, apoi din 27 august 1953 în colonia de la Oneşti. În urma verificării sale de către comisia Ministerului Afacerilor Interne, la 15 mai 1954 părintele Vasile Bălăiş este eliberat din colonia Oneşti.