În data de 19 noiembrie s-au împlinit 112 ani de la nașterea singurului român laureat Nobel, profesorul și cercetătorul George Emil Palade. Născut la Iași, într-o familie de intelectuali, a urmat
Preotul Vasile Şerban din Turcoaia, Tulcea, în temniţa comunistă
S-a născut la 25 mai 1905 în localitatea Zărneşti, judeţul Buzău. După cele opt clase secundare, tânărul Vasile Şerban a urmat Seminarul Teologic din Buzău (1919-1923). După decesul tatălui, merge la Drochia, judeţul Soroca, la unchiul său, pentru a munci în agricultură. Reia cursurile de teologie, în 1925 înscriindu-se la seminarul din Constanţa. La un an după absolvirea seminarului (1925), ajunge cântăreţ la Catedrala Episcopală din Constanţa. Se înscrie la Facultatea de Teologie din Bucureşti, însă după două luni, din lipsa posibilităţilor materiale, este nevoit să renunţe la studiile de teologie. Primeşte darul hirotoniei, în 1930 fiind numit la parohia din Beştepe, judeţul Tulcea. De la 1 iunie 1932, pe părintele Vasile Şerban îl găsim la Parohia „Sfântul Nicolae” din Turcoaia, judeţul Tulcea, în apropierea cetăţii antice Troesmis.
Din dosarul penal găsit în arhiva fostei Securităţi pe numele părintelui Vasile Şerban nu reies alte date biografice, în afara celor legate de detenţia politică de la sfârşitul anilor ‘50. La 21 august 1959 a fost arestat într-un lot format din şase agricultori din zona localităţii Turcoaia, sub acuzaţia de „uneltire contra ordinii sociale”. Ancheta care s-a consemnat în cazul părintelui Şerban este foarte sumară, constituită doar din trei procese-verbale de interogatoriu datate 9 septembrie 1959, în arestul Securităţii din Galaţi. Potrivit celor consemnate, părintele a fost interogat asupra trecutului său şi aşa-zisei încercări de a conspira împotriva regimului prin instigarea la destrămarea întovărăşirii constituite în localitatea Turcoaia. Scenariul infracţional construit de Securitate împotriva părintelui conţinea elementele specifice acuzaţiilor de la sfârşitul anilor ‘50: apartenenţă legionară în tinereţe cu formarea concepţiei anticomuniste exprimată în anii ‘50 prin ostilitatea manifestată faţă de consolidarea regimului „democrat-popular” şi împotriva procesului de „socializare a agriculturii”, după cum aflăm dintr-un document aflat în dosarul penal: „A fost simpatizant legionar şi, ca preot în Turcoaia, a făcut afirmaţii potrivnice actualei noastre orânduiri, împreună cu alţi inculpaţi, afirmând că va izbucni un nou război, care va fi câştigat de către americani, îndemnând diferiţi cetăţeni din comună să nu se înscrie în Gospodăria Agricolă Colectivă, deoarece vor ajunge muritori de foame, precum şi alte informaţii de acest gen”. Preotul Şerban a negat atât apartenenţa politică, cât şi acuzaţiile care i se aducea de uneltire împotriva regimului. Prin Sentinţa nr. 573 din 17 octombrie 1959 a Tribunalului Militar Constanţa, el a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. În urma recursului, prin Decizia nr. 97 din 18 ianuarie 1960 a Tribunalului Militar, Regiunea a II-a Militară Bucureşti, prin schimbarea încadrării, condamnarea s-a modificat la 8 ani de închisoare corecţională. A cunoscut închisorile de la Galaţi (octombrie 1959) şi Aiud (august 1960), dar şi lagărele de muncă de la Salcia-Ostrov (martie 1961 şi decembrie 1963) şi Giurgeni (iunie 1961). În mai 1962 a fost internat în infirmeria lagărului Salcia pentru „distrofie”. La 2 august 1964 a fost eliberat din lagărul de la Ostrov.