Preotul Vasile Serghie din Băcani, Vaslui, în temniţa comunistă

S-a născut la 3 iunie 1913 într-o familie de oameni simpli din Gohor, judeţul Galaţi. După Seminarul Teologic din Huşi (1933), tânărul Vasile Serghie a absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuţi, mai apoi primind darul preoţiei.

La 1 februarie 1939 îl găsim preot la Şcheia (azi în judeţul Iaşi). Încă din timpul studenţiei se implică în Mişcarea legionară, mai întâi într-o tabără de muncă din satul natal, unde a contribuit la ridicarea unei biserici. Mai apoi, în timpul guvernării legionare, primeşte ordinul de a crea un cuib, iar la rebeliune i se cere să meargă la Vaslui. Se deplasează fără a şti în ce scop. Aici constată că autorităţile militare se află în dispozitiv de apărare a obiectivelor de stat, înţelegând că Mişcarea legionară a fost eliminată de la putere. La 18 februarie 1942 este arestat, apoi condamnat de Curtea Marţială din Galaţi la trei ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uzurpare de proprietate”. Ajunge în penitenciarul Aiud, alăturându-se grupului misticilor. Refuză să se înscrie în batalionul de pedeapsă şi să plece pe frontul de est. Despre detenţia sa de la Aiud, avem mărturia lui Virgil Maxim: „Era un trăitor viu al adevărurilor de viaţă creştină. În toate manifestările lui era de o sobrietate rar întâlnită. Viaţa, pentru el, era «Timp Hristic», nu întâmplare sau succesiune de evenimente din care nu ştii ce să alegi. Împreună cu Anghel Papacioc, care era de o râvnă rar întâlnită pentru câştigarea stadiilor de viaţă virtuoasă, pură, sfântă şi un fervent animator pentru rugăciunea isihastă, era lumină şi îndemn de a ne integra în Hristos ca mădulare sfinţite. Noaptea făceam priveghere cu rugăciune, în schimburi, până dimineaţa. Eram în celulă cu preotul Vasile Serghie, Valeriu Gafencu, Naidim Marin, Foti Petru, Pascu Constantin, Avram Sebastian. Alături erau Trifan Traian, Marian Traian, Anghel Papacioc, Nicu Mazare, Iulian Bălan...”

La 15 februarie 1945 este eliberat, mergând la Vizantea, judeţul Putna, unde se afla familia sa. Slujeşte aici, iar la 15 iulie 1946 se transferă la Corodeşti, judeţul Vaslui. La 15 martie 1956 este mutat la Parohia Băcani, din acelaşi judeţ. Pentru antecedentele sale politice este urmărit de Securitate. La 17 iulie 1958 este arestat de Securitate. În ancheta Securităţii din Iaşi este interogat asupra trecutului său, punându-se accent pe dimensiunea ideologică, care i-a marcat inclusiv activitatea de după eliberarea din închisoare. Este acuzat că ar fi subminat procesul de colectivizare. Părintele Serghie respinge toate acuzaţiile aduse în achetă, afirmând: „Nu voi recunoaşte nimic în faţa oricărei probe din care să rezulte că subsemnatul aş fi dus o activitate duşmănoasă regimului democrat-popular din RPR, deoarece nu am dus o asemenea activitate”. La proces mai mulţi martori au amintit despre atitudinile părintelui Serghie faţă de interzicerea religiei şi a educării copiilor în Biserică. Prin Sentinţa nr. 633 din 11 noiembrie 1958 a Tribunalului Militar Iaşi, părintele Serghie a fost condamnat la 12 ani muncă silnică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Iaşi (iulie şi octombrie 1958) şi Aiud (martie 1959), apoi lagărele de muncă forţată de la Salcia-Ostrov (mai 1960 şi decembrie 1961) şi Giurgeni (iunie 1961). A fost eliberat la 31 iulie 1964 din lagărul de la Ostrov.