Preotul Vespasian Popescu din Vlad Ţepeş-Călăraşi, decedat în închisoarea Botoşani

S-a născut la 10 noiembrie 1907 într-o familie de oameni simpli, din localitatea ialomiţeană Munteni-Buzău. După absolvirea şcolii primare şi a Seminarului Teologic „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti, tânărul Vespasian Popescu a primit darul preoţiei, din 1932 ajungând să slujească în Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Mihai Viteazul, comuna Vlad Ţepeş, judeţul Călăraşi (în vremea aceea Ialomiţa). El i-a urmat preotului care între 1912 și 1914 ctitorise biserica de piatră ridicată pe locul celei vechi. La puţin timp după venirea în parohiat, părintele Vespasian Popescu a renovat biserica, încât la 21 noiembrie 1933 a fost resfinţită de Episcopul Gherontie Nicolau al Constanţei. În urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, biserica a fost afectată. În 1945, părintele Popescu a reuşit să o repare. După instalarea autorităţilor comuniste, părintele Popescu a intrat în atenţia organelor de represiune. A fost nevoit să se angreneze la iniţiativele obşteşti demarate de autorităţile locale, precum procesul de colectivizare. Totuşi, spre sfârşitul anilor ‘50 autorităţile locale considerau că procesul de socializare a agriculturii stagnează, vinovaţi pentru această situaţie fiind găsiţi cei care refuzau să intre în colectiv, cu preotul Vespasian Popescu în frunte. În octombrie-noiembrie 1958, organele de represiune arestează pe trei dintre chiaburii din localitate. În acest context, preotul Popescu cere intrarea în colectiv. Cererea însă îi este refuzată, pe motiv că nu se implică personal în activi­ta­tea comisiei de lămurire, care activa pentru înfiinţarea gospo­dăriei agricole colective. La 27 ianuarie 1959, părintele Popescu este arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Bucureşti. Este acuzat că a subminat activitatea de „socializare a agriculturii”. Acuzaţia nu avea nici un funda­ment şi oricum era supraeva­- luată, după cum aflăm din rechizitoriu: „În cursul anilor 1950-1958, în repetate rânduri, a purtat discuţii cu caracter duşmănos la adresa regimului democrat-popular din ţara noastră în legătură cu colectivi­zarea agriculturii, îndemnând pe cetăţenii din comună să nu se înscrie în gospodăria agricolă colectivă, afirmând că în curând se va schimba regimul prin venirea americanilor, care vor câştiga războiul ce îl vor începe, iar colectiviştii care vor fi găsiţi în gospodării vor avea de suferit”. Înainte de proces, credin­cioşii din parohie înaintea­ză o petiţie către tribunal, prin care solicitau eliberarea preotului, deoarece considerau arestarea nedreaptă. Prin Sentinţa nr. 245 din 11 martie 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti este condamnat la 6 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Cunoaşte penitenciarele de la Jilava (februarie 1959 şi septembrie 1960), Galaţi şi Botoşani (noiembrie 1960). La 16 martie 1962, trece la cele veşnice în închisoarea Botoşani.