Refacerea Dealului Mitropoliei din Bucureşti în perioada interbelică

În contextul găsirii unor soluţii cât mai eficiente şi estetice pentru reamenajarea centrului capitalei României, la începutul anilor â30 se vorbea despre refacerea Dealului Mitropoliei. Ideea venea de la patriarhul Miron Cristea, care dorea restaurarea principalelor construcţii bisericeşti din această zonă a Capitalei şi o reorganizare în spaţiu a administraţiei bisericeşti. Iniţiativa a fost preluată de profesorul Nicolae Iorga, care în calitatea sa de prim-ministru a sprijinit şi a cerut Primăriei Capitalei să treacă la fapte. Profesorul Iorga a cerut chiar desfiinţarea Pieţei Bibescu-Vodă, pentru o vedere mai largă asupra dealului care era centrul spiritual al românismului. Se vorbea chiar despre o sistematizare, deoarece însuşi primarul Dem. I. Dobrescu considera că "Bucureştiul edilitar este un oraş de cârpeli", pentru Dealul Mitropoliei fiind vizate "lucrări definitive". Altfel spus, primarul Dobrescu a încercat, fără succes, expropierea caselor din partea stângă a traseului ce duce spre catedrală şi Palatul deputaţilor. Cu toate acestea, în vara lui 1931, Primăria Bucureştilor a demolat o serie de clădiri lipite de turnul-clopotniţă, iniţiativă care nu a fost lipsită de protestele unor călugări care vieţuiau în aceste chilii sau ale unor responsabili din Administraţia eparhială. Într-o vreme se vorbea chiar de demolarea porţii de intrare de lângă paraclis sau a turnului-clopotniţă, dar pentru salvarea căreia au intervenit decisiv atât întâistătătorul român, cât şi Comisia Monumentelor Istorice. Toate acestea se făceau pentru degajarea spaţiului care permitea o vedere mai largă asupra principalelor clădiri de pe Dealul Mitropoliei. Cu tot entuziasmul manifestat la început, lucrările au trenat de-a lungul unor ani, patriarhul român denunţând gesturile de forţă ale autorităţilor civile în acţiunea de demolare sau construire, dar mai ales lipsa unei coerenţe în planul de sistematizare a Dealului Mitropoliei.