Regele Mihai, o conștiință a neamului românesc

În mai 1979 a fost înfiinţată la Geneva Asociaţia Comunitatea Românilor din Elveţia, care şi-a propus şi o activitate de pastorație ortodoxă pentru românii exilaţi din Geneva, Lausanne şi Baden, precum şi construirea unei biserici româneşti la Geneva. Privilegiul, însă, de a fi avut în cadrul acestor comunităţi pe Majestatea Sa Regele Mihai I al României a contribuit fundamental la refacerea unității canonice și liturgice cu Biserica Orto­doxă Română și la re­gă­sirea echilibrului duhov­nicesc al comunităţilor exilu­lui românesc din Elveţia şi nu numai.

Pastoraţia creştin-ortodoxă a Familiei Regale române, cu reşedinţa la Versoix (în cadrul parohiei din Geneva), şi apoi la Aubonne (în cadrul parohiei din Lausanne şi cantonul de Vaud), se înscrie în grija pe care Biserica Ortodoxă Română o manifestă faţă de toţi fiii ei duhovniceşti de pretutindeni. Dacă înainte de evenimentele din decembrie 1989 Regele Mihai și Regina Ana au ieșit în mijlocul românilor foarte rar și numai cu ocazia unor evenimente importante, cum a fost participarea la prima slujbă ortodoxă românească de la Lausanne, din 10 mai 1981 (cu ocazia centenarului încoronării lui Carol I ca suveran al României), totuși, trebuie remarcat faptul că toate cele cinci fete ale cuplului regal au fost botezate în tradiția ortodoxă și au fost educate în spiritul ortodox.

Începând cu anul 1992, Majestățile Lor au avut un contact aproape regulat cu cele două parohii ortodoxe românești, de la Geneva și de la Lausanne, de cele mai multe ori venind la biserică însoțiţi de una sau două dintre principese. Cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, începând cu anul 1992 s-a făcut pomenirea în biserică, la Sfânta Liturghie şi la celelalte slujbe din cadrul cultului divin public, a Majestăţii Sale Regelui Mihai şi a Familiei Regale, atât la parohia din Geneva, cât şi la cea din Lausanne. În 17 iunie 1995 a fost inaugurată, în prezenţa Majestăţilor Lor, noua capelă ortodoxă românească din Lausanne, cu hramul „Sfinţii Români”, ale cărei picturi - realizate de maestrul Ion Ipser de la Geneva - au fost dedicate Coroanei Române. În 12 mai 1996, Regele Mihai și Regina Ana au semnat în Sfânta Evanghelie pentru acceptarea acestei dedicaţii speciale. La 25 decembrie 1995, Regele Mihai şi Regina Ana au fost invitaţi de consiliul Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul” din Geneva şi de comitetul Asociaţiei Comunitatea Românilor din Elveţia la inaugurarea şi sfinţirea noii biserici româneşti din lemn de la Chêne-Bourg/Geneva.

Relații strânse cu ierarhii români din țară și străinătate

În calitate de preot paroh al comunităţilor de la Geneva şi de la Lausanne, am beneficiat de o relație specială cu Familia Regală, o relație bazată pe încredere și colaborare în domeniul bisericesc, cultual-liturgic și duhovnicesc. În acești 25 de ani am avut privilegiul, și onoarea, de a participa la diverse evenimente, aniversări sau comemorări ale Casei Regale în reşedinţele de la Versoix, Aubonne sau în afara lor. La sărbătoarea Crăciunului, diverse grupuri corale din România împreună cu tineri şi cu copii din parohiile din Geneva şi Lausanne au efectuat vizite cu caracter cultural şi tradiţional românesc la Versoix şi Aubonne, vestind bucuria Naşterii Domnului. De asemenea, Familia Regală a participat la ceremoniile religioase în cadrul parohiilor din Geneva şi Lausanne, la aniversările parohiei sau la alte evenimente importante.

Trimiterea regulată la Casa Regală a publicaţiei parohiale „Credinţa”, precum şi a Scrisorilor pastorale de peste an, a contribuit la informarea Familiei Regale cu privire la evenimentele din viaţa parohiilor şi la programul de cult al celor două biserici.

De-a lungul anilor, am însoţit la reşedinţa de la Versoix numeroşi ierarhi români, printre care se numără Preafericitul Părinte Patriarh Daniel; IPS Părinte Mitropolit Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale şi IPS Părinte Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord. Din anul 1995, Biserica Ortodoxă Română a trimis cu regularitate la Casa Regală de la Versoix câte două măicuţe care să ajute la activităţile cotidiene ale Familiei Regale. Monahiile veneau de la diverse mănăstiri din cadrul Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, precum şi din alte eparhii din ţară.

A mărturisit credința ortodoxă în exil

Dincolo de aspectul institu­țional, de cel succesoral sau patrimonial al Familiei Regale, imaginea Regelui Mihai este și va rămâne una iconică pentru Biserică și pentru Neam. Cu chipul său hieratic și cu augusta sa ținută de o ireproșabilă moralitate și impecabilă demnitate, Regele Mihai a fost și va rămâne, mai presus de orice altceva, o conștiință a neamului românesc și un mărturisitor al credinței creștine ortodoxe în mijlocul exilului. Majestatea Sa a intrat în memoria colectivă a poporului român prin cununa virtuților și calităților sale, dar și prin coroana suferinței pe care a trăit-o din plin și cu demnitate împreună cu și pentru poporul său. Toată viața sa a avut un comportament ireproșabil și o moralitate exemplară, dând dovadă de smerenie, de noblețe înnăscută, dar și de demnitate cu adevărat regească. S-a remarcat printr-o răbdare nemarginită, dar și prin speranța continuă că Dumnezeu nu-Şi va întoarce fața de la poporul român. A fost un om înzestrat cu o blândețe sfântă, dar și cu o înțelepciune și cu o bunătate nemărginită, cu o pace interioară exemplară, în ciuda tristeții îndepărtării forțate de la tronul propriei sale țări, timp de 70 de ani. Nu în cele din urmă, Majestatea Sa a fost un monarh cu o credință demnă de sfințenie, cu o bună cuviință și cu un respect sacru față de Biserică, de ierarhia bisericească, de tainele Bisericii, de tradițiile și de rânduielile ei sfinte.
Fiecare dintre cei trei mari monarhi ai României ne-a lăsat câte ceva specific: Regele Carol I a fost ctitorul României moderne, cel care ne-a dobândit prin luptă independența; Regele Ferdinand (întregitorul) a fost ctitorul României Mari; iar Regele Mihai ne lasă, mai presus de orice altceva, un adevărat model de conștiință, de moralitate, de smerenie, de demnitate și de corectitudine, cu un comportament ireproșabil, din care avem toți de învățat. Personalitatea Sa reflectă pe deplin duhul monarhiei care stă chiar în deviza ei „Nihil Sine Deo”.

Regele Mihai - ultimul monarh porfirogenet din descendența regilor bizantini - este și singurul monarh român botezat ortodox și uns ca rege de Biserica Ortodoxă, mai precis de Patriarhul Nicodim al Bisericii Ortodoxe Române (Catedrala Patriarhală din București - 6 septembrie 1940).

Dacă în urmă cu 70 de ani comuniștii l-au forțat să renunțe la Coroană - care include, deopotrivă, istoria și independența, reîntregirea și unitatea, credința și spiritualitatea, demnitatea și normalitatea acestui popor, Dumnezeu i-a dăruit, pe de altă parte, cununa unor virtuți sfinte cu care Majestatea Sa va rămâne nu numai în istoria cronologică a României moderne, ci și în cea spirituală a neamului său. Regele Mihai - un monarh cu o viață duhovnicească autentică - a fost și a rămas fidel lui Dumnezeu și poporului său, dar și credinței creștin-ortodoxe în care a fost botezat și educat, primind cu toată evlavia Sfintele Taine, ca un adevărat creștin. Sunt încredințat că Dumnezeu îi va ajuta pe urmașii săi și pe noi pe toți - fiii poporului român - să ne ridicăm la înălțimea modelului de conștiință pe care Majestatea Sa ni l-a lăsat tuturor, ca o prețioasă moștenire.