Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Relaţiile bisericeşti româno-antiohiene în primul deceniu comunist

Relaţiile bisericeşti româno-antiohiene în primul deceniu comunist

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 17 Martie 2011

După secularizarea averilor mănăstireşti, între Biserica Principatelor Unite şi Patriarhia Antiohiei apăruse o răceală.

Era evidentă atâta vreme cât reprezentanţii Patriarhiei arabe se foloseau de veniturile mănăstirilor închinate pentru a plăti birul către Înalta Poartă şi a contracara prozelitismul tot mai agresiv al catolicismului susţinut de o Franţă care căuta influenţă în Orient. Până la revoluţia bolşevică, Antiohia fusese sprijinită de Rusia ţaristă cu mari ajutoare, mai ales financiare. Ulterior, în perioada interbelică, o delegaţie a Patriarhiei Antiohiei a vizitat România în speranţa unui sprijin financiar. Însă salvarea vechiului scaun patriarhal a venit din partea Uniunii Sovietice, al cărui conducător iniţiase o politică religioasă orientală pentru a o contracara pe cea catolică. În acest context geopolitic, Ortodoxia românească a întreţinut relaţii cu Patriarhia Antiohiei, al cărui întâistătător vizita România ori de câte ori se întorcea de la Moscova, aşa cum a fost în august-septembrie 1951. Patriarhul Alexandru al III-lea fusese la Moscova, unde semnase un document care trasa coordonatele luptei pentru pace iniţiate de regimul sovietic. Totodată, patriarhul Justinian cultiva relaţiile cu întâistătătorul arab în virtutea păstrării unităţii bisericeşti, de care Ortodoxia avea atâta nevoie într-o perioadă de mari încercări ale războiului rece.