În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Rolul „primei-doamne” în societatea americană
Prima-doamnă a Statelor Unite ale Americii, așa cum este numită soția președintelui american, nu are nici o poziție oficială în cadrul administrației prezidenţiale, ci doar obligația de a fi gazda Casei Albe, de a organiza și patrona ceremoniile oficiale, dineurile cu șefii de stat, alte evenimente de la reședință. Cu toate acestea, rolul său a crescut în importanță de-a lungul timpului, devenind unul foarte vizibil în societatea americană.
Potrivit Lisei Burns, profesor și autor al mai multor cărți dedicate primelor-doamne, sunt patru mari ipostaze pe care le-au preluat, succesiv, soțiile președinților SUA: cea de persoană publică discretă (1900-1929); de celebritate (1932-1961); de activistă (1964-1977); de sfătuitor (1980-2001).
După al Doilea Război Mondial, a devenit un lucru comun ca primele-doamne să aibă o cauză cu care să se identifice. Astfel, Lady Bird Johnson a susținut o premieră pentru anii ’60, protecția mediului; Pat Nixon a încurajat voluntariatul și a călătorit foarte mult în străinătate; Betty Ford a fost o militantă pentru drepturile femeilor; Rosalynn Carter s-a implicat în problema sănătății mintale; Nancy Reagan a inițiat o campanie împotriva drogurilor; Barbara Bush (foto) a promovat literația; Hillary Clinton a fost o avocată a reformei sistemului medical; Michelle Obama a ales lupta cu obezitatea infantilă; Melania Trump a atras atenția asupra hărțuirii online a copiilor; Jill Biden susține cauza familiilor militarilor americani și a veteranilor.