Românii ortodocşi din Iarăşul Covasnei

Mica comunitate românească ortodoxă din satul Iarăş, judeţul Covasna, este situată în localitatea Hăghig de la poalele munţilor Baraolt, în partea de vest a luncii Oltului. Este atestată documentar abia la 1868, pe un sigiliu al parohiei ortodoxe al acestei comunităţi, în care se vorbeşte despre existenţa unei bisericuţe din lemn. Patru ani mai târziu, într-un inventar al parohiei, întocmit de preotul Iosif Bucşa, se consemnează despre hramul bisericii, anume cel al "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil", dar şi despre obiectele de cult, cărţile şi veşmintele bisericeşti donate de credinciosul Elie Goga, şi cele două clopote pe care le avea. În acea vreme, biserica românilor din Iarăş era din lemn, în formă de navă, cu un turn-clopotniţă deasupra pronaosului şi care a servit ca lăcaş de cult până în perioada interbelică, în 1954 fiind demolată. Între 1888 şi 1920, biserica românilor din Iarăş a întreţinut o şcoală confesională, cu local propriu, întreţinută din veniturile provenite din exploatarea terenului agricol ce-l îl deţinea. După Marea Unire, sub îndrumarea preotului Vasile Bucşa din Arini (de care aparţinea Iarăşul ca filie), românii din acest sat au purces, în 1930-1931, la ridicarea unei biserici de zid în formă de cruce, cu o turlă-clopotniţă deasupra tindei. La 8 noiembrie 1932, de ziua hramului, mitropolitul Nicolae Bălan a sfinţit noul lăcaş, acesta fiind pictat şase ani mai târziu. În 1940, biserica de zid a fost afectată de cutremur şi, doi ani mai târziu, legată cu drugi de fier. În perioada războiului, acest sat nu a fost cedat în urma Dictatului de la Viena, scăpând astfel de persecuţia horthystă.