„Să construim un nou umanism“

În ediţia de marţi, 14 decembrie 2010, a cotidianului "La Croix", Frédéric Mounier ne propune un interviu cu Mgr. Rino Fisichella, preşedintele Consiliului Pontifical pentru promovarea noii evanghelizări. Acesta a fost la Paris pe 13 decembrie, unde a afirmat că pentru realizarea acestui scop este important să se reintroducă noţiunea de Dumnezeu în dezbaterile Europei Occidentale.

Dicasterul dumneavoastră va ocupa un loc central în guvernul Papei?

În viitor, fără îndoială! Dar nu existăm decât de două luni. Responsabilitatea noastră este chemată să fie din ce în ce mai mare, deoarece evanghelizarea se află în inima Bisericii. Trebuie să găsim noi forme pentru a propovădui Evanghelia în lume astăzi, în coerenţă cu omul de azi.

Ceea ce vă defineşte funcţiile este insistarea asupra promovării catehismului Bisericii Catolice. Este acesta obiectivul dumneavoastră esenţial?

Nu. Atribuţiile noastre sunt mai largi. Obiectivul nostru esenţial va fi să colaborăm cu conferinţele episcopale. Acestea sunt, în fiecare ţară, semnul prezenţei Bisericii. Episcopii lucrează împreună pentru a propovădui Evanghelia, adaptându-se la poporul din care fac parte. Crearea acestui nou dicaster nu înseamnă că noua evanghelizare începe astăzi. Noi ne dorim, împreună cu aceste conferinţe episcopale, să înţelegem ceea ce se face de mai mult timp. Au fost luate numeroase iniţiative de către laici, comunităţi şi episcopi. Rolul nostru va fi acela de a susţine conferinţele episcopale în activitatea lor, favorizând mai ales schimburile de experienţă cu alte ţări, cu alte Biserici. Va trebui să mobilizăm de asemenea toate mijloacele de comunicare pentru ca noua evanghelizare să fie eficace. Şi apoi, cred foarte mult în rolul laicilor şi al organizaţiilor lor, mai ales în cadrul unor medii diferite: media, educaţie, sănătate etc. Acolo unde se lucrează în fiecare zi, o mărturie de viaţă este esenţială.

Trăim o adevărată revoluţie antropologică. Veţi angaja o reflecţie de fond şi în această direcţie?

Bineînţeles. Trebuie să construim un nou umanism, prin referinţă la umanismul european al secolelor al XV-lea şi al XVI-lea, când omul era aşezat, cu mare entuziasm, în centrul lumii. Au fost cuprinse toate disciplinele pentru a răspunde la întrebarea sensului vieţii umane. Dar Dumnezeu nu era exclus. Astăzi, aceste reflecţii ne poartă fără referinţă la Dumnezeu. Însă nu putem să construim o nouă antropologie fără referinţă la transcendenţă, pentru că vedem pretutindeni că omul manifestă o dorinţă din ce în ce mai profundă pentru o experienţă religioasă sau spirituală.

Cuplurile de creştini încearcă să dea un sens vieţii lor cotidiene

Rămânem la cotidianul francez "La Croix", unde putem observa în ediţia din 13 decembrie 2010 un articol semnat de Bruno Bouvet, care vorbeşte despre desfăşurarea unui colocviu care a avut loc la Bordeaux şi care a dezbătut tema "misiunii imposibile a cuplului". Acest colocviu a deschis Anul 2011 al familiei în Biserica din Franţa.

Isabelle şi Matthieu se grăbeau să meargă la acest prim colocviu regional, la Bordeaux, când au primit replica celor doi copii ai lor de 11 şi 14 ani: "Da, mergeţi să vă gândiţi la ce trebuie să fie un cuplu creştin lăsându-vă copiii singuri toată ziua...". Cei doi năzdrăvani au punctat corect: părinţii lor, la fel ca şi alţi catolici, simt nevoia de a aprofunda sensul angajamentului lor conjugal şi familial. Ei încearcă să-i găsească un sens fixându-şi priorităţile la lumina învăţăturii Evangheliei, în timp ce mii de alte activităţi de tot felul îi obligă să se împartă pe mai multe fronturi şi să jongleze cu obligaţiile profesionale, sociale, familiale şi... religioase.

Iar ceea ce aşteaptă Isabelle şi Matthieu de la Biserica din Franţa, în momentul în care aceasta lansează o vastă reflecţie asupra familiilor şi care se va prelungi pe tot anul 2011, este "un spaţiu de decelerare", pentru a relua o formulă foarte apreciată de cei 250 de participanţi, citată de Monique Baujard, directoarea Serviciului naţional familie şi societate al Conferinţei Episcopilor din Franţa. Aceasta a arătat cum societatea conducea pe fiecare dintre noi la a nu mai fi responsabili decât de noi înşine, devalorizând ideea de legătură de durată.

"Vrem cu adevărat să ne rezervăm timp pentru a face ca viaţa noastră să semene cu ceea ce noi ne dorim. Biserica trebuie să ne ajute să creştem, amintindu-ne exigenţele sale. Trebuie, în acelaşi timp, să-i primească cu bunătate, fără a-i judeca, pe toţi cei care s-au îndepărtat puţin de uşa sa", mărturisesc cei doi părinţi. Ambii salariaţi ai învăţământului catolic, ei îşi doresc un "drum dus-întors între biserică şi societate", pentru ca discursul uneia să nu fie deconectat de evoluţiile permanente ale celeilalte.

La Beijing, Biserica "oficială" se distanţează de Roma

Trebuie să ne alarmăm în legătură cu alegerea la conducerea organismelor Bisericii Catolice Chineze "oficiale" a mai multor episcopi nerecunoscuţi de Roma? Aceasta este întrebarea pe care o adresează cititorilor cotidianului "La Croix" din data de 13 decembrie a anului trecut corespondentul ziarului la Roma, Frédéric Mounier. Care sunt noii responsabili ai Bisericii Catolice din China?

Reunită la Beijing de pe 7 până pe 9 decembrie, cea de-a opta "Adunare naţională a reprezentanţilor catolici" a ales noii responsabili ai celor două mari organizaţii oficiale catolice chineze. În fruntea conferinţei episcopale oficiale, nerecunoscută de Vatican, a fost ales Mgr. Joseph Ma Yinglin, episcop de Kunming, care a fost hirotonit episcop fără mandat pontifical. Secretarul său general este Mgr. Guo Jincai, hirotonit în mod ilicit la Chengde pe 20 noiembrie. Printre cei trei vicepreşedinţi aleşi figurează Mgr. Zhan Silu, episcop hirotonit fără acordul Romei la Mindong. La conducerea Asociaţiei patriotice a fost ales Mgr. Fang Xinyao, episcop de Linyi (Shandong), recunoscut de Vatican. Acesta va fi secundat de un vicepreşedinte colectiv care include mai mulţi episcopi nerecunoscuţi de Vatican.

Cum a reacţionat Sfântul Scaun?

De mai multe zile, romanii au luat poziţie în mai multe rânduri, Papa şi secretarul de stat fiind îngrijoraţi în faţa neînduplecării Beijingului, doritor mai mult ca niciodată să construiască o "Biserică naţională" autonomă, fără legătură cu Roma. La Vatican este evocată "o întoarcere la epoca lui Mao". În cartea sa, "Lumina lumii", Papa Benedict al XVI-lea se opune acestei tentaţii: "Astăzi, în societatea globalizată, în nevoia unei unităţi interne a comunităţii mondiale, vedem bine că aceste Biserici naţionale sunt în realitate anacronisme. (...) O Biserică nu creşte singularizându-se, separându-se la nivel naţional, închizându-se într-un compartiment cultural foarte precis şi conferindu-i o valoare absolută".

Care pot fi consecinţele acestei neînduplecări a chinezilor?

Aceste consecinţe trebuie plasate în contextul redefinirii, într-o manieră chinezească, a "drepturilor omului", subiect sensibil în acest moment din cauza "nedecernării" premiului Nobel disidentului Liu Xiaobo. China consideră că nu trebuie să dea socoteală Romei. Cu toate acestea, Beijing apreciază aportul pe care îl au religiile, deci şi catolicismul, la stabilitatea socială. La bază, catolici "oficiali" şi "clandestini" manifestă un ataşament real pentru Papă. Pragmatici, din ce în ce mai conectaţi la exterior prin legături familiale, financiare şi universitare, activi în societatea chineză, aceştia fac faţă pentru moment rigidizării guvernului lor.

Traducere şi adaptare de Georgiana Bâra