Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit,
10 Mai, 2026
Schimonahul Evghenie prodromitul
Era de loc din Segarcea, judeţul Dolj, dintr-o familie de oameni simpli cu frică de Dumnezeu. După satisfacerea stagiului militar, prin 1901-1902, tânărul Ene a plecat la muntele Athos, intrând în obştea Schitului românesc Prodromu. Aici a deprins viaţa monahicească profundă, permanent pe buzele sale fiind rugăciunea lui Iisus.
În 1911 a fost trimis la Schitul Darvari, care aparţinea de aşezământul athonit românesc. Era aşteptat de fraţii de călugărie din lăcaşul bucureştean, propunându-i chiar să primească taina preoţiei. Părintele Evghenie a refuzat şi chiar şi-a manifestat dorinţa de a se muta într-un loc mai liniştit după cum se obişnuise în Athos. A fost trimis la Schitul Bucium, de lângă Iaşi, unde îşi împărţea ziua între munca la via călugărească şi săvârşirea pravilei. În timpul Primului Război Mondial, părintele Evghenie a fost trimis la Schitul Ţifeşti, de lângă Panciu, un alt metoc prodromit. Aici s-a dedicat în totalitate unei vieţi cât mai aspre, în rugăciune permanentă, hrană cât mai puţină şi fără carne. De asemenea, i-a ajutat pe cei loviţi de marele război, oferindu-le din alimentele schitului care urmau să plece către Athos, devenind astfel unul dintre cei mai iubiţi părinţi din ţinutul Vrancei. Părintele Evghenie a vieţuit la Schitul Ţifeşti până la moarte, alături de ucenicii săi. La 11 noiembrie 1954 trecea la cele veşnice, lăsând în urmă mai mulţi ucenici care l-au urmat pe calea rugăciunii şi smereniei necontenite.
.jpg)
