Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Schimonahul Evghenie prodromitul

Schimonahul Evghenie prodromitul

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 23 Noiembrie 2010

Era de loc din Segarcea, judeţul Dolj, dintr-o familie de oameni simpli cu frică de Dumnezeu. După satisfacerea stagiului militar, prin 1901-1902, tânărul Ene a plecat la muntele Athos, intrând în obştea Schitului românesc Prodromu. Aici a deprins viaţa monahicească profundă, permanent pe buzele sale fiind rugăciunea lui Iisus.

În 1911 a fost trimis la Schitul Darvari, care aparţinea de aşezământul athonit românesc. Era aşteptat de fraţii de călugărie din lăcaşul bucureştean, propunându-i chiar să primească taina preoţiei. Părintele Evghenie a refuzat şi chiar şi-a manifestat dorinţa de a se muta într-un loc mai liniştit după cum se obişnuise în Athos. A fost trimis la Schitul Bucium, de lângă Iaşi, unde îşi împărţea ziua între munca la via călugărească şi săvârşirea pravilei. În timpul Primului Război Mondial, părintele Evghenie a fost trimis la Schitul Ţifeşti, de lângă Panciu, un alt metoc prodromit. Aici s-a dedicat în totalitate unei vieţi cât mai aspre, în rugăciune permanentă, hrană cât mai puţină şi fără carne. De asemenea, i-a ajutat pe cei loviţi de marele război, oferindu-le din alimentele schitului care urmau să plece către Athos, devenind astfel unul dintre cei mai iubiţi părinţi din ţinutul Vrancei. Părintele Evghenie a vieţuit la Schitul Ţifeşti până la moarte, alături de ucenicii săi. La 11 noiembrie 1954 trecea la cele veşnice, lăsând în urmă mai mulţi ucenici care l-au urmat pe calea rugăciunii şi smereniei necontenite.