Pe poteca ce urcă de la Mănăstirea Bistriţa olteană către peştera "Sf. Grigorie Decapolitul", peste apa Bistriţa şi înspre nord-est, se ridică semeaţă micuţa biserică a schitului de "Sub Piatră" sau Păpuşa. Este o mărturie a evlaviei vieţuitorilor bistriţeni la sfântul care le protejează marele aşezământ de rugăciune. Istoria locaşului începe pe la 1712, atunci când monahii stareţului Ştefan ridică un locaş de cult în stil brâncovenesc, cu turlă pe naos şi pridvor cu deschidere pe partea sudică. Iar ctitoria lor a fost ajutată de Iordache Creţulescu, ginerele domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, pe care a zugrăvit-o şi împodobit-o. În jurul bisericii erau chiliile în care călugării se rugau şi vieţuiau.
În fototeca Muzeului Național de Istorie a României se păstrează o fotografie de familie a Casei Regale, de la începutul secolului XX, undeva prin 1902, în care regele Carol privește împreună cu nepotul
Făurirea Marii Uniri la 1918 și recunoașterea ei internațională prin tratatele de pace încheiate la Paris în anii 1919-1920 au reprezentat unele dintre momentele cele mai frumoase ale istoriei neamului
Când, în 1935, Persia adopta oficial numele de Iran, această schimbare onomastică la nivelul relațiilor cu cancelariile internaționale era de fapt o recunoaștere generală a etnonimului arya („nobili”), cu
Unirea de la 1859 s-a făcut cu rânduială și chibzuință. Ea trebuie studiată în școli ca atare, ca bază a Marii Uniri și a tuturor înfăptuirilor care, între anii 1859 și 1918, au condus la aplicarea
„În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat, de mare preț, și, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul
Sfântul Porfirie (†420) era din Tesalonic şi a fost crescut de părinţii săi în dreapta credinţă şi în viaţa cea după Evanghelie. Pe când avea 25 de ani, şi-a lăsat patria sa şi s-a dus în Egipt,
