În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Serghei Paradjanov şi filmele-capodoperă
La 20 iulie 1990 pleca la cele veșnice regizorul și scenaristul Serghei Paradjanov (născut la 9 ianuarie 1924), un artist cu o contribuție însemnată în arta cinematografiei prin filmele-capodoperă „Umbrele strămoșilor uitați” și „Culoarea rodiei”, pelicule care transmit un discret mesaj religios. Despre originile sale, el declara într-un interviu din 1988: „Toată lumea știe că am trei patrii. M-am născut în Georgia, am lucrat în Ucraina și voi muri în Armenia”.
A fost persecutat de autorităţile fostei Uniuni Sovietice pentru stilul său unic și nealiniat la cerințele socialiste, fiind închis în trei rânduri, iar filmele sale, interzise între anii 1965 și 1973. A devenit, însă, interesant pentru cineaștii din Occident, care l-au considerat un geniu şi unul dintre cei 20 de regizori de viitor de la prestigiosul Festival Internațional de Film din Rotterdam. Filmele sale au fost clasate printre cele mai mari din toate timpurile de către revista Sight&Sound, publicată de British Film Institute. A devenit celebru după realizarea filmului „Umbrele strămoșilor uitați” (redenumit „Caii sălbatici de foc”). Criticul de film Elena Dulgheru scria: „Sedusă de disidenţa sa antisovietică şi de stridenţele biografice, critica occidentală (la fel ca şi cea sovietică) nu a sesizat polifonia mesajului religios al operei sale, strecurat discret şi codificat sub apanajul avangardist cu iz exotic, extrem de original şi de contrariant al acesteia”.
A murit în urma unui cancer de plămâni, într-o perioadă în care se bucura de recunoaștere unanimă. O cuprinzătoare retrospectivă a lui Paradjanov a avut loc în 2010, în Marea Britanie, la BFI Southbank, un festival emblematic al Londrei, iar în 2014 a fost organizat un simpozion internațional dedicat operei sale.