Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Slujitori mehedinţeni în temniţele comuniste

Slujitori mehedinţeni în temniţele comuniste

Galerie foto (5) Galerie foto (5) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 13 Iun, 2016

În timpul campaniei de arestări din perioada 1958-1962, în mediul rural acuzaţiile Securităţii s-au focalizat pe problema socializării agriculturii, proces iniţiat de partidul-stat în 1949, dar care părea să eşueze în urma nenumăratelor cereri de ieşire din întovărăşirile agricole şi chiar gospodăriile colective. În cele mai multe cazuri, vinovaţi pentru acest „sabotaj” la adresa regimului au fost găsiţi cei care aveau un trecut politic, chiar şi insignifiant, mai ales pe dimensiune legionară. Un astfel de caz este al preoţilor şi cântăreţilor din localităţile mehedinţene Nadanova şi Isverna, adică preoţii Ilie Isverceanu şi Victor Doman, dar şi cântăreţii Constantin Rogobete şi Haralambie Râpeci, necunoscuţi în dicţionarele victimelor comunismului.

Ilie Isverceanu s-a născut la 20 mai 1904, în Isverna, județul Mehedinţi. După seminarul teologic de opt clase, în 1929 tânărul Isverceanu a primit darul hirotoniei, fiind apoi numit preot în Nadanova.

Victor Doman s-a născut la 15 noiembrie 1907, în familia cântăreţului bisericesc Gheorghe Doman din Nadanova. După seminarul teologic de opt clase, a primit darul preoţiei, în 1930 fiind numit la Parohia Isverna.

Constantin Rogobete s-a născut la 15 iulie 1889, în Nadanova. După cele cinci clase primare a urmat Şcoala de cântăreţi bisericeşti, mai apoi fiind numit cântăreţ la Parohia Nadanova. În timpul guvernării ţărăniste (1928-1930) a fost primar al localităţii Nadanova. La 16 august 1952 a fost arestat de Securitate şi trimis în colonie de muncă pentru 60 luni. După o detenţie la Piteşti (august 1953) şi Centrul de Triere Bucureşti, la 23 iunie 1954 a fost eliberat.

Haralambie Râpeci s-a născut la 4 septembrie 1914 în Isverna. După şcoala primară şi patru clase secundare, în 1939 a fost numit cântăreţ bisericesc la Parohia Isverna. Toţi, cu excepţia lui C. Rogobete, au fost arestaţi în ziua de 5 iulie 1959 de către Securitatea din Baia de Aramă, apoi cu Ordinul nr. 10.052 din 20 iulie trimişi în lagăr de muncă, I. Isverceanu şi H. Râpeci pentru câte 36 luni, iar V. Doman pentru 48 luni. Totuşi, s-a revenit asupra situaţiei în care se aflau aceştia. În decembrie 1960, Ministerul Afacerilor Interne a dispus aducerea acestora din lagăr în arestul Securităţii Craiova, pentru anchete. Potrivit anchetatorilor, cei patru, „în perioada 1946-1959, şi-au reluat activitatea în cadrul organizaţiei legionare, participând la adunări clandestine în cadrul cărora se informau asupra ştirilor transmise de posturile de radio imperialiste, menţinând legătura de la om la om pentru ca la momentul oportun, pe care îl socoteau ei, să acţioneze în vederea răsturnării regimului democrat-popular şi a venirii la putere a legionarilor”. Din lot făceau parte 11 învinuiţi din diferite categorii socioprofesionale diverse, unii cu antecedente politice legionare, precum un învăţător, agricultori sau ciobani. În fapt, întâlnirile se făceau în diferite ocazii, precum praznice bisericeşti sau onomastice, la care, alături de preoţi şi cantori, participau şi alţi credincioşi. Prin Sentinţa nr. 94 din 29 noiembrie 1961 a Tribunalului Militar Bucureşti, cei patru au fost condamnaţi pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”, după cum urmează: I. Isverceanu, la 17 ani muncă silnică; V. Doman, la 18 ani muncă silnică; C. Rogobete, 17 ani temniţă grea şi H. Râpeci la 15 ani muncă silnică. Toţi au trecut prin închisoarea de la Craiova, apoi au fost separaţi. I. Isverceanu a ajuns la Oradea, apoi la Aiud (aprilie 1962), de unde la 28 iulie 1964 a fost eliberat. În detenţie, s-a confruntat cu sănătatea precară, fiind chiar internat în infirmeria penitenciarului (mai 1962-aprilie 1963). V. Doman a cunoscut penitenciarele de la Oradea şi Aiud (mai 1963), fiind eliberat în aceeaşi zi cu preotul Isverceanu. C. Rogobete a trecut, la fel, prin Oradea (1962), apoi Aiud (decembrie 1962), de unde a fost eliberat la 25 iunie 1964. H. Râpeci a cunoscut penitenciarul Jilava (noiembrie 1962), apoi lagărul de muncă de la Salcia (decembrie 1962). A fost eliberat la 27 iunie 1964 din lagărul de la Ostrov.