Slujitori nemţeni în rezistenţa anticomunistă

Anul 1948 aducea schimbări profunde în societatea românească. Statul român căpăta o configuraţie asemănătoare "fratelui mai mare de la răsărit", iar pentru consolidarea noului regim politic s-a operat la arestări masive în rândurile celor consideraţi "rezistenţi anticomunişti". Primii vizaţi au fost legionarii, simpatizanţii acestora şi chiar cei consideraţi astfel de regimurile anterioare. Organele de represiune au trecut la formarea unor loturi de "legionari" pe judeţe, în scopul anihilării şi celor mai ascunse structuri politice de acest fel. În judeţul Neamţ au fost formate trei loturi mari de arestaţi, fiind vizaţi inclusiv preoţi şi călugări. Dintre aceştia, în oraşul Piatra Neamţ au fost arestaţi preotul Cezar Andronic de la Biserica "Sf. Gheorghe" şi cântăreţul Ioan Simionescu de la Biserica Precista. Preotul Andronic s-a născut la 20 iulie 1902, în familia unui învăţător din Călugărenii de pe Valea Bistriţei, judeţul Neamţ. Studiile de teologie le-a urmat la facultatea din Cernăuţi, după care a fost hirotonit în 1925 pe seama Parohiei Galu, din comuna Poiana Teiului, judeţul Neamţ. Trei ani mai târziu, pe părintele Andronic îl găsim în comitetul de iniţiativă de ridicare a unei biserici în cartierul Gara Veche din Piatra Neamţ, care aparţinea de Parohia Vânători - "Adormirea Maicii Domnului". Împreună cu credincioşii din această parte a oraşului neamţean, reuşeşte dobândirea unei suprafeţe de teren, strângerea unor materiale de construcţie şi începe zidirea unei case parohiale. Însă, din cauza greutăţilor întâmpinate, lucrările se opresc aici, părintele Andronic slujind la Parohia Vânători. La 1 octombrie 1946, părintele este numit paroh la Biserica "Sf. Gheorghe" din Piatra Neamţ. După instalarea regimului comunist, a fost arestat în 1945 pentru o lună, deoarece era suspectat de activitate legionară. Tot pentru o astfel de culpă a fost arestat la 15 mai 1948. De această dată, era considerat membru al unui "grup legionar subversiv" anticomunist, din care mai făceau parte intelectuali şi funcţionari din Primăria Piatra Neamţ. Era acuzat de sprijin financiar oferit celor din închisori şi pentru faptul că primise jurământul de luptă anticomunistă în Biserica "Sfântul Gheorghe". A fost anchetat în condiţii extrem de dure la Piatra Neamţ, şi mai ales la Suceava. La 22 martie 1949, prin Sentinţa nr. 353, a fost condamnat de Tribunalul Militar Iaşi la 12 ani muncă silnică, pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". Ulterior, la recurs i-a fost redusă pedeapsa la 7 ani temniţă grea. După condamnare a fost mutat la Penitenciarul Aiud. A fost eliberat la 13 mai 1955, însă trimis, pentru 12 luni, cu domiciliu obligatoriu la Răchitoasa, judeţul Ialomiţa. Un an mai târziu a fost reîncadrat ca preot la Parohia Valea Viei, judeţul Neamţ, de unde, în 1975, s-a retras la pensie.

Al doilea slujitor a fost cântăreţul Ioan Simionescu. Acesta s-a născut la 17 februarie 1904, în Căciuleşti, judeţul Neamţ. După absolvirea Şcolii de cântăreţi din Piatra Neamţ, tânărul Simionescu a fost numit cântăreţ bisericesc la Parohia Precista din acelaşi oraş. Încă din perioada interbelică, Simionescu a fost membru legionar, până la încorporarea din 1938 activând într-un cuib. În 1947, alături de alţi membri ai corului parohial, a făcut o colectă pentru cei din închisori prin strângerea banilor în urma colindatului de sărbătorile Crăciunului. Deoarece fusese implicat în strângerea legăturilor cu vechii legionari în judeţul Neamţ, la 15 iunie 1948 a fost arestat. După anchetarea sa în Penitenciarul Suceava, a fost inclus în lotul celor 23 de inculpaţi, alături de preotul Cezar Andronic. La 22 martie 1949, prin Sentinţa nr. 353 a Tribunalului Militar Iaşi, a fost condamnat la 10 ani muncă silnică, pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". Ulterior, la recurs condamnarea i-a fost redusă la 5 ani temniţă grea. A fost mutat la Penitenciarul Aiud, apoi trimis la muncă forţată la Poarta Albă, în 1951 revenind la Aiud. În 1953 a fost eliberat, dar a primit o detenţie administrativă de 12 luni, pentru a munci la Valea Neagră. A mai primit un domiciliu obligatoriu de 12 luni la Zagna, judeţul Brăila, mutat apoi la Rubla. În 1957 i s-a prelungit domiciliul la Zagna, pentru alte 12 luni, pentru ca în 1958 să fie trimis în lagăr de muncă pe o perioadă de 36 luni. A prestat muncă obligatorie la Culmea, Peninsula şi Periprava. A fost eliberat la 6 mai 1964, când a fost graţiat pentru o altă detenţie administrativă de 36 luni pe care o primise în 1961.