Slujitorii Altarului pe frontul anticomunist în anul 1944

Sub efectul psihologic marcat de bombardamentele aliaţilor anglo-americani începute la 4 aprilie 1944, poporul român trebuia să ţină piept ofensivei sovietice care părea de neoprit. În aprilie 1944, frontul ajunsese pe linia Colomeea-Siret, Târgu Neamţ, Paşcani, Târgu Frumos, Podu Iloaiei, Iaşi, Chişinău, Nistru. Timp de peste trei luni, sovieticii au forţat acest aliniament şi, frecvent, au bombardat, inclusiv cu aviaţia, oraşele aflate în apropiere. S-au dat lupte inclusiv în nordul Iaşilor şi lângă Mănăstirea Neamţ, atacurile sovieticilor fiind respinse şi chiar recuperându-se ceva din teritoriul judeţelor din nordul Moldovei, până la Rădăuţi. Mareşalul Ion Antonescu avea convingerea că, pentru obţinerea unor condiţii cât mai bune la încheierea armistiţiului cu aliaţii, trebuia recuperat teritoriul românesc ocupat de sovietici, lucru care nu se putea face decât cu primirea unui sprijin militar din partea germanilor şi cu un moral bun al soldaţilor români şi al celor care se aflau în apropierea frontului. În acest sens, mareşalul a cerut chiar începerea unei campanii de ridicare a moralului soldaţilor aflaţi pe front şi a românilor rămaşi, atât din Basarabia, cât şi din Moldova şi sudul Bucovinei, cu ajutorul celor consideraţi funcţionari ai statului, în special slujitorii Altarului. Astfel, mai mulţi miniştri au inspectat zonele aflate în vecinătatea frontului, acestora alăturându-se ierarhi ortodocşi, chiriarhi din această parte a ţării, care au iniţiat vizite canonice însoţite de slujbe şi participări la diverse evenimente culturale. De pildă, Mitropolitul Efrem al Basarabiei, după refugiul de la mănăstirea vâlceană Cozia, a prăznuit Sfintele Paşti în mijlocul credincioşilor din Leuşeni (jud. Lăpuşna) şi oraşul Comrat (jud. Tighina), a săvârşit slujbe arhiereşti şi a învrednicit preoţi cu diferite distincţii bisericeşti. La puţin timp, a fost rândul noului Episcop de Ismail, Antim Nica, să iniţieze o „călătorie misionară, pentru a cunoaşte mai aproape nevoile credincioşilor din sudul Basarabiei şi lucrarea preoţilor pe teren“. Acesta a vizitat 17 biserici din judeţele Ismail, Chilia şi Cetatea Albă, a săvârşit slujbe, „îndeosebi în centrele cu mai multă armată“, a cercetat mănăstiri şi a dat îndrumări preoţilor, îndemnându-i „la răbdare şi nădejde“. „Un frumos omagiu“ a fost adus de reprezentanţii guvernului ierarhului care rămăsese în Iaşii asediaţi de trupele sovietice, arhiereul-vicar Valeriu Botoşăneanul. La puţin timp, în Iaşi a sosit Mitropolitul Irineu Mihălcescu, reîntors în Moldova se pare la cererea mareşalului, după scurtul refugiu din sud-vestul ţării. El a slujit în catedrala din Iaşi cu prilejul zilei de 10 mai, a vizitat spitalele cu ostaşii răniţi, a săvârşit parastase în cimitirele celor căzuţi la datorie, apoi a cercetat „eparhia în toate părţile din imediata apropiere a frontului“. De praznicul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Mitropolitul Irineu a slujit la Mănăstirea Văratec, iar la 25 mai a fost „invitat de mari comandanţi de oaste“ la Mănăstirea Neamţ pentru a-i vizita pe ostaşii din această parte a frontului, unde a împărţit cărţi de rugăciuni, cruciuliţe şi a săvârşit un Parastas pentru vânătorii căzuţi la datorie în apărarea marii lavre moldave.