Soluţia pentru încălzirea globală: întărirea malurilor mărilor

Încălzirea globală ce îşi face resimţite efectele din ce în ce mai mult a determinat liderii europeni să recurgă la măsuri concrete, de prevenire a inundaţiilor, nu doar la cele de prevenire a creşterii temperaturilor la nivel planetar. Astfel, s-a trecut deja de la planurile de reducere a emisiilor cu efect de seră şi de la refacerea găurilor din stratul de ozon la îndiguiri ale mărilor şi salvări ale ţărmurilor, pentru a evita unele catastrofe uriaşe.

În imposibilitatea de a preveni creşterea nivelului mării, prevăzută până la sfârşitul secolului, UE încearcă să contracareze consecinţele sale devastatoare. Două programe ambiţioase au fost lansate pentru a salva ţărmurile cele mai vulnerabile, scrie portalul presseurope.com, citând cotidianul spaniol "Il Publico".

În 16 februarie 1962, o furtună a provocat o creştere a nivelului Mării Nordului în regiunea Hamburg, Germania. Inundaţiile au cauzat 300 de decese şi mii de oameni şi-au pierdut casele. Catastrofa a avut loc înainte ca rapoartele Grupului interguvernamental de experţi în evoluţia climei al Organizaţiei Naţiunilor Unite (IPCC) să informeze că schimbările climatice ar putea ridica nivelul oceanelor cu 20-80 cm înainte de sfârşitul secolului XXI.

Coastele europene se întind de-a lungul a 170.000 km şi a 20 din cele 27 de state membre ale UE. Vulnerabilitatea continentului faţă de creşterea nivelului mării şi de eroziune a determinat Comisia Europeană să investească mai mult de 13 milioane de euro în două programe care vizează anticiparea consecinţelor schimbărilor climatice şi protecţia litoralului.

Pentru UE, pregătirea coastelor la ameninţările care le aşteaptă va reduce la sfert costul daunelor care vor fi ocazionate dacă nu se acţionează la timp. Cei Douăzeci şi Şapte au alocat deci 6,5 milioane de euro pentru un program numit Theseus, la care colaborează 31 de instituţii europene. Obiectivul este de a evalua consecinţele unei creşteri a nivelului mărilor asupra litoralului şi de a identifica măsurile de organizare cele mai potrivite.

20% din coastele europene sunt afectate de eroziune. Potrivit coordonatoarei generale a proiectului Theseus, Barbara Zanuttigh, de la Universitatea din Bologna, acestea se retrag în unele locuri cu 20 de metri pe an. Ţara cea mai afectată este România, cu 60% din coaste în pericol, urmată de Polonia, cu 55%. În Spania, cel puţin patru plaje au trebuit să fie de mai multe ori aprovizionate cu nisip din cauza eroziunii. Analizele iniţiale au arătat că 9% din litoralul european riscă pe termen scurt să fie inundat, pentru că este la mai puţin de 5 metri deasupra nivelului mării.

Soluţiile trebuie găsite rapid

Cercetătorii vor avea patru ani pentru a evalua riscurile în opt zone de coastă şi pentru a obţine rezultate posibil de extrapolat la restul litoralului european. Zonele au fost alese în funcţie de vulnerabilitatea lor, de dezvoltarea lor socială şi industrială şi de ecosisteme. Una dintre ele este Golful Santander, care va fi studiat de cercetătorii de la Instituto de Hidraulica ambiental (IH) din cadrul Universităţii din Cantabria.

"Santander este un oraş de coastă tipic, cu activităţi turistice, industrie şi un aeroport", explică Fernando Mendez, un cercetător la IH. Toate aceste caracteristici sunt vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, fără a mai vorbi de populaţie. Acest lucru se datorează faptului că multe oraşe "nu au fost concepute pentru condiţiile meteorologice care ar putea să predomine în următoarele decenii", a declarat directorul IH, Íñigo Losada.

Activitatea IH în cadrul proiectului Theseus este de a evalua efectele economice, de mediu şi sociale şi de a defini strategiile de atenuare cele mai potrivite. Modelul de amenajamente va varia de la caz la caz, dar soluţiile posibile includ consolidarea digurilor şi reabilitarea mlaştinilor de coastă. Pentru Posada, "numai o schimbare bruscă poate provoca o transformare radicală a coastelor aşa cum le cunoaştem".

Al doilea program, Pegaso, a fost lansat pentru punerea în aplicare a programului de gestionare integrată a zonei de coastă (ICZM) în Marea Mediterană. Scopul este de a permite statelor în cauză să gestioneze în comun litoralul şi de a evita astfel ca graniţe legale să împartă un mediu natural care formează un întreg. Proiectul, coordonat de Universitatea Autonomă din Barcelona, este un efort comun al 23 de organizaţii din 15 ţări, care vor studia timp de patru ani 10 zone de coastă mediteraneene.