Spațiul Schengen, o inițiativă franco-germană apărută în 1984

Primele demersuri concrete privind mişcarea liberă între statele europene, fără a mai fi necesar controlul documentelor de călătorie, au fost făcute de Franţa şi Germania care au introdus în dezbatere această chestiune în Consiliul European, în data de 17 iunie 1984.

În 14 iunie 1985, RF Germania, Franţa, Belgia, Luxemburg şi Olanda au semnat Acordul Schengen care a dus la eliminarea graduală a verificărilor la graniţele comune. Înţelegerea poartă denumirea unui orăşel din Luxemburg, la graniţa cu Franţa şi Germania.

La 19 iunie 1990, a fost semnată Convenţia pentru Implementarea Acordului Schengen care prevede crearea, ca urmare a abolirii verificărilor la graniţe, a unei zone comune de securitate şi justiţie, prin emiterea unei vize uniforme, instituirea bazei de date comune - Sistemul Informatic Schengen -, armo­nizarea prevederilor legate de intrarea şi şederea cetăţenilor non-UE etc.

Convenţia şi-a produs efectele practice în 1995, când Franţa, Germania, Belgia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania au eliminat total controalele la graniţe. De atunci, zona Schengen a cunoscut o extindere rapidă. 

În 1995, intră în Schengen Austria, apoi în 1996 Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia, în 1997 - Italia şi Austria, în 2000 - Grecia, în 2003 - Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia şi Slovenia, în 2004 - Elveţia, în 2007 - Ungaria, iar în 2008 - Lichtenstein.

Parlamentul European a aprobat, în 2011, cererile Bulgariei şi României de a se alătura spaţiului Schengen, însă decizia a fost blocată în Consiliul European de guvernele olandez şi finlandez.