Studentul teolog Gheorghe Opriş din Dridif, Făgăraş, în temniţa comunistă

S-a născut la 14 februarie 1927 în Dridif, judeţul Făgăraş. După ce a urmat Liceul „Radu Negru” din Făgăraş, s-a înscris la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu. În timpul sesiunii de examene din vara lui 1948, din anul I, la 9 iunie, alături de alţi colegi, a fost arestat de Siguranţa comunistă din Sibiu. În timpul anchetei penale a fost mutat la Penitenciarul din Braşov, după care, prin Sentinţa nr. 33/ februarie 1949, a fost judecat şi condamnat într-un lot de tineri de Tribunalul Militar Braşov la trei ani închisoare corecţională pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut Penitenciarul Jilava, apoi Piteşti. Aici a cunoscut acţiunea de „demascare şi reeducare” iniţiată şi susţinută cu cele mai groaznice metode de către acoliţii lui Eugen Ţurcanu. A fost supus la torturi groaznice, după cum rememorează în amintirile sale: „Se stinsese lumina, nu era curent. M-au bătut pe întuneric. Se dădea, se dădea pe nevăzute. M-au bătut unde nimereau, până nu au mai putut. A doua zi, oglindindu-mă în gamelă să-mi văd chipul, nu l-am mai recunoscut. Mi-a spus peste ani un prieten: «multe feţe desfigurate am văzut, dar ca a lui Opriş nu am mai văzut». «Să scoţi tot putregaiul din tine», urla Țurcanu, şi «veţi muri când vrem noi, nu când vreţi voi!». În acest cuptor de iad, singura şi ultima nădejde era în ocrotirea cerului. Mă rugam mereu cu putere, cu deznădejde, şi Dumnezeu nu m-a lăsat”.

În aprilie 1950, alături de alţi studenţi, a fost trimis la canal, însă pentru puţin timp, deoarece avea să fie întors la Piteşti. Ulterior, în acelaşi an, împreună cu alţi studenţi, a fost mutat la Penitenciarul Gherla în scopul continuării „reeducării”, sub îndrumarea lui Popa Ţanu. Deşi expirase termenul de detenţie, în iulie 1951 a fost „trecut la reţinuţi”. Mai apoi, prin Decizia MSS nr. 377/1951, a primit o detenţie administrativă în colonie de muncă pentru o perioadă de 12 luni, începând cu 30 august 1951. A fost transferat la şantierul hidrocentralei de la Bicaz. A fost eliberat la 29 ianuarie 1953 şi trimis, pentru o scurtă perioadă de timp, în domiciliu obligatoriu.

În toamna aceluiaşi an a fost reprimit la Institutul Teologic din Sibiu, cu dreptul de a-şi susţine examenele din anul I. Cu sprijinul unor profesori din institut reuşeşte ca în iunie 1955 să susţină examenul de licenţă. După căsătoria cu fiica unui fost deţinut politic (naş i-a fost preotul Hariton Eşan, un alt fost deţinut politic), la 6 august 1956, Gheorghe Opriş a fost hirotonit pe seama Parohiei Merghindeal, judeţul Sibiu, unde a păstorit timp de 12 ani. Deoarece avea antecedente penale politice şi era suspectat de legături cu luptătorii din munţi (fusese coleg de liceu cu Ion Gavrilă Ogoranu), în mod periodic, preotul Opriş a cunoscut percheziţii şi reţineri operate de organele de Securitate. Aşa s-a întâmplat în noiembrie 1958, când, alături de întreaga familie şi localnici (precum mama lui Ion Gavrilă), era reţinut în vederea instalării tehnicii de ascultare a convorbirilor. În anii 1961-1962, încă mai era urmărit informativ în problema grupului de rezistenţă anticomunistă din munţii Făgăraşului. În 1967 s-a transferat la Parohia Rupea, pentru ca din 1975, la reînfiinţarea protopopiatului, să primească această funcţie bisericească. A fost protopop timp de 18 ani, în 1998 ieşind la pensie.