Teologul Stelian Manolache la începuturile vieţuirii monahale

Provenea dintr-o familie simplă, de credincioşi ortodocşi din Bălăneştii Buzăului, atunci când a luat calea slujirii altarului prin urmarea Seminarului Teologic de la Buzău. Şi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti, începând cu anul 1945. România se afla la sfârşitul unui război în care fusese cobeligerantă în ambele tabere şi care de acum cunoştea impunerea unui regim politic de factură sovietică. În Capitală, tânărul Stelian Manolache l-a avut coleg şi prieten pe Leonida Plămădeală, refugiat din calea trupelor invadatoare sovietice, de la care avem mărturii din vremea studenţiei: "Aveam un coleg cu care eram foarte bun prieten, Stelian Manolache, care a devenit pe urmă părintele Dometie Manolache, cel care a întemeiat Mănăstirea Râmeţ. Era un student strălucit. Noi ne luptam amândoi pentru locul întâi. Din păcate pentru el, luam eu locul întâi. În anul IV am fost nevoit să plec de la Bucureşti, din cauză că aveam o condamnare. Manolache a rămas bucuros (dar nu bucuros pentru fuga mea), dar bucuros că a putut trece el pe locul întâi; repet, pe bună dreptate. Înaintea examenelor îmi zicea: "Mă scol la ora 5, deşi eu am învăţat materia din timp. Mergem amândoi în sala de mese şi tu te apuci să repeţi cursul. Răsfoieşti şi repeţi cursul. Eu mă plimb". Da, repet, eram buni prieteni. Şi aşa făceam. Înainte de examen, el mă scula la 5, veneam jos. Eu răsfoiam cursul. La ora 8 eram la examen. Eu luam 10, el lua 9. Deşi el ştia mai multă carte decât mine, trebuie să mărturisesc". Cei doi prieteni s-au reîntâlnit în vara lui 1949, la Mănăstirea Prislop. Părintele Arsenie Boca a fost cel care i-a reunit pe cei doi tineri teologi. Ca studenţi la Teologie, aceştia îl cercetau pe Arsenie Boca pe când era duhovnic la Mănăstirea Sâmbăta. Acelaşi duhovnic a fost cel care i-a adus pe cei doi pe calea vieţuirii monahale. La praznicul Schimbării la Faţă din 1949, episcopul Andrei Magieru al Aradului îi hirotonisea pe Stelian Manolache în treapta de preot şi pe Leonida Plămădeală în cea de diacon celib. O lună mai târziu, de Înălţarea Sfintei Cruci, cei doi mergeau însoţiţi de naşii de călugărie în faţa altarului bisericii de la Prislop pentru a depune voturile monahale. Cu binecuvântarea chiriarhului arădean tânărul teolog Stelian Manolache primea numele de Dometie.