Tradiţia cultivării viţei-de-vie şi a producerii vinului cultic în podgoria Dealu Mare - Prahova (III)

La est de Urlaţi sunt dealurile de la Cepturi, menţionate încă din sec. al XVI-lea cu moşii pe care se cultiva viţa-de-vie. Astfel de moşii erau deţinute de mănăstiri precum: Radu-Vodă şi Cotroceni din Bucureşti, Verbila sau Căldăruşani şi care aveau chiar schituri ridicate aici. Mănăstirea Verbila stăpânea la Cepturi moşii cu viţă-de-vie dăruite de ctitorii săi la mijlocul sec. al XVI-lea, întărite prin hrisoave de domnitorul Pătraşcu Vodă, tatăl voievodului Mihai Viteazul. Mai apoi, la 1697, boierii din Cepturi au închinat mănăstirea lor cu moşiile şi viile care îi aparţineau marelui aşezământ de la Verbila. Prin urmare, moşiile cu viţă-de-vie pe care le avea Mănăstirea Verbila la Cepturi erau întreţinute sub supravegherea acelor călugări trimişi să vieţuiască în Schitul „Sfânta Treime“ ce funcţiona aici. Toate aceste schituri sunt ca o salbă de aşezăminte monahale ce încununează localităţile din podgoria Dealu Mare.

O istorie puţin diferită a fost în cazul Mănăstirii Căldăruşani, care stăpânea viile de la Cepturi. La 20 septembrie 1640, voievodul Matei Basarab întărea ctitoriei sale de la Căldăruşani cele 23 de pogoane de vie dăruite de marele clucer Buzinca. La 1805, mănăstirea ilfoveană avea 40 de pogoane de vie la Ceptura de Jos, pentru ca în 1864 domeniul viticol să fie de 60 de pogoane de vie pe rod. La secularizarea lui Cuza, această mănăstire a fost singura exceptată din podgoria Dealu Mare, metocul de la Ceptura funcţionând în continuare ca un schit cu Biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena“ şi chiliile din jur, construite la mijlocul sec. al XIX-lea. După invazia filoxerei de la sfârşitul sec. al

XIX-lea, Mănăstirea Căldăruşani, prin grija stareţului Dometian, a fost printre primii proprietari din Dealu Mare care între 1904 şi 1905 a început replantarea a patru pogoane cu viţă altoită adusă de la Drăgăşani, reluând astfel tradiţia cultivării viţei-de-vie şi a producerii de vin, din soiuri nobile, pentru necesităţile cultice.

Următorul stareţ, fostul mitropolit primat Ghenadie Petrescu, a continuat această frumoasă iniţiativă, construind două crame, una de lemn şi una de zid, existentă şi astăzi. De asemenea, pentru facilitarea procesului de vinificaţie, acelaşi stareţ a procurat metocului de la Ceptura două mari teascuri.

Până la desfiinţarea schitului de la Ceptura, în 1949, viţa-de-vie din soiuri nobile era cultivată pe o suprafaţă de aproape 17 hectare, în perioada interbelică producând până la 5.000 decalitri de vin cultic, care era ţinut până la pritoc, apoi transportat în crama din incinta Mănăstirii Căldăruşani. Acest vin acoperea necesităţile liturgice ale tuturor bisericilor din judeţul Ilfov.

Istoria de aproximativ 500 de ani a cultivării viţei-de-vie în podgoria Dealu Mare şi a producerii vinului pentru necesităţile liturgice de către mai multe mănăstiri din Ţara Românească, practică perpetuată neîncetat până în zilele noastre, ne determină să afirmăm că în această parte a spaţiului românesc există o tradiţie a producerii vinului cultic, atestată în numeroase izvoare istorice.