Traducerea Bibliei, o aventură palpitantă

În articolul său, publicat în cotidianul francez "La Croix" din 20 noiembrie, François-Xavier Maigre vorbeşte despre publicarea ultimei ediţii a Traducerii Ecumenice a Bibliei, a doua ediţie, comună pentru catolici, ortodocşi şi protestanţi, dar şi despre alte ediţii ale Bibliei, publicate în toată lumea de-a lungul a mii de ani.

Este un paradox. Biblia, cea mai vândută carte universală, veche de mii de ani, rămâne unul dintre cele mai moderne texte din câte există. Actualizată fără încetare, îmbogăţită cu noi note, tradusă şi retradusă, readusă în prim plan datorită ultimelor descoperiri arheologice. Sfânta Scriptură traversează timpul cu o tinereţe insolentă, cu atât mai mult, cu cât este difuzată din ce în ce mai bine, atât prin ediţia tradiţională, cât şi pe internet, este de părere François-Xavier Maigre.

Se consideră că în ziua de azi nouă persoane din zece care ştiu să citească pot accede la Biblie. Disponibilă în 451 de limbi, Biblia se impune prin acest fapt drept cea mai tradusă carte din lume. Este vorba de răbdarea şi de minuţiozitatea investite de sutele de exegeţi, lingvişti şi istorici care lucrează din umbră la dezvăluirea lentă a Cuvântului lui Dumnezeu. "Continuăm să traducem Biblia pentru că limba franceză evoluează", rezumă P. Gérard Billon, director al Serviciului Biblic Catolic Evanghelie şi Viaţă. "Limbajul din 1950 nu se mai aseamănă deloc cu cel din 2010. De asemenea, nu mai avem aceeaşi abordare istorică şi literară. Scopul nostru este ca astfel cititorii să poată beneficia de o traducere care să nu fie datată nici prin limba sa, nici prin prezentarea critică şi ştiinţifică", detaliază exegetul.

Schimbare a contextului cultural

Fenomenul nu datează de ieri. Aşa cum Papa Benedict al XVI-lea amintea cu o săptămână înainte de publicarea noii ediţii, "trebuie să purtăm mereu în gând faptul că munca traducerii Scripturii a început în timpul Vechiului Testament, atunci când textul ebraic al Bibliei a fost tradus oral în armeană şi, mai târziu, în scris, în limba greacă". Într-adevăr, a continuat Papa, o traducere "este întotdeauna mai mult decât o simplă transcriere a textului original", trecerea de la o limbă la alta însemnând, în opinia Papei, "o schimbare de context cultural" necesară.

Tradusă sub conducerea dominicanilor Şcolii biblice şi arheologice franceze din Ierusalim, Biblia din Ierusalim este destinată, de exemplu, celor care îşi doresc să citească Biblia într-o limbă cât mai apropiată de cea originală, pentru că integrează ultimele progrese ale exegezei istorico-critice. De altfel, dominicanii pregătesc acum un alt proiect biblic, ţinând cont de diferitele versiuni ale textului şi de receptarea acestora în multiplele tradiţii.

Rigurozitate

Această Biblie se vrea riguroasă în analiza sa exegetică, în respectul scrupulos al structurii originale a textului biblic. Într-un registru şi mai diferit, noua traducere a Bibliei - numită "Biblia Bayard" (2001) - a mobilizat timp de şase ani 27 de exegeţi şi 20 de scriitori repartizaţi în binoame. Concepută într-un limbaj cizelat, această traducere reconstituie într-un mod potrivit dimensiunea literară a textului biblic.

Dacă există o experienţă emblematică a acestei noi dezvoltări biblice, atunci aceasta este cea a Traducerii Ecumenice a Bibliei, care a fost începută acum 50 de ani şi a cărei ediţie revizuită a fost publicată în noiembrie 2010. Particularitatea acesteia nu este doar aceea de a fi o traducere comună pentru catolici, ortodocşi şi protestanţi, ci, mai ales, de a fi o traducere comună. Mai clar: toate notele şi introducerile sunt redactate împreună, fără ca divergenţele doctrinale să reprezinte un obstacol. TEB rămâne pentru acest fapt unul dintre simbolurile cele mai vii ale mişcării ecumenice, tipărită până azi în 2,5 milioane de exemplare.

Sancţiuni împotriva fostului episcop de Kosovo

În ediţia on-line din 20 noiembrie, Service Orthodoxe de Presse a publicat un articol în care s-a prezentat desfăşurarea Adunării plenare a Episcopiei Ortodoxe Sârbe, între 17 şi 20 noiembrie, unde s-au luat măsuri împotriva episcopului Artemie, ca urmare a comportamentului său anticanonic şi a nerespectării deciziei Sfântului Sinod.

După cum indică un comunicat oficial difuzat la începerea sesiunilor, Adunarea plenară a Episcopiei Ortodoxe Sârbe s-a desfăşurat la sediul Patriarhiei de la Belgrad, sub conducerea noului primat al Bisericii Sârbe, Patriarhul Irineu I, ales pe 22 ianuarie 2010. Această adunare a fost deschisă la Mănăstirea Rakovica prin săvârşirea Sfintei Liturghii în memoria patriarhului sârb Pavle, decedat pe 15 noiembrie 2009, apoi a continuat în reşedinţa patriarhală de la Belgrad.

În timpul lucrărilor, Adunarea Episcopală a ales în fruntea diocezei de Prizren şi Kosovo pe Episcopul Teodosie (Šibalic), 47 de ani, până atunci stareţ la Mănăstirea Visoki Decani, în locul Episcopului Artemije (Radoslavljevic), care a fost suspendat temporar de către Sfântul Sinod al Bisericii Sârbe în februarie 2010, din cauza unei afaceri de deturnare de fonduri în care au fost implicaţi apropiaţi ai episcopului şi apoi înlăturat definitiv din funcţiile sale de către Adunarea plenară a Episcopiei în mai 2010. Ţinând cont de refuzul Episcopului Artemie de a se conforma deciziilor luate în privinţa sa - ceea ce a fost interpretat drept "un act schismatic care rupe unitatea Bisericii" - Adunarea Episcopiei a decis, pe 19 noiembrie, să îl excludă din cler şi să îl reducă la statutul de simplu monah.

Într-un comunicat, Adunarea plenară a Episcopiei Sârbe a constatat că fostul episcop de Kosovo intrase în rebeliune deschisă cu Biserica. În dimineaţa de 19 noiembrie, Episcopul Artemie a intrat cu forţa, împreună cu cincizeci de monahi care îi erau fideli, în Mănăstirea Duboki Potok, la nord de Kosovo, unde a săvârşit Sfânta Liturghie, în ciuda interdicţiei impuse. După Liturghie, acesta a făcut o declaraţie în public, raportată de media din Serbia: "Ne-am adunat aici pentru a stabili noi fundaţii, pentru a readuce ordinea, pacea şi unitatea în dioceza de Kosovo, care străbate de nouă luni Muntele Golgota. Nu ne separăm de nimeni şi nu creăm nimic nou. Noi facem doar eforturi pentru a menţine ceea ce ne-au lăsat strămoşii noştri". Acesta a afirmat de asemenea că se aşteaptă la noi atacuri împotriva sa şi a celor care sunt alături de el. A doua zi, în zori, poliţia din Kosovo l-a evacuat pe fostul episcop şi pe partizanii săi, la cererea autorităţilor diocezei de Prizren.

Informată despre situaţia de la Duboki Potok, Adunarea episcopală de la Belgrad a publicat un prim comunicat, pe 19 noiembrie, în care a împărtăşit "profundul său regret şi îngrijorarea" în faţa "tentativei de uzurpare cu forţa a autorităţii eclesiale". Aceasta a constatat că, "prin actele sale, Episcopul Artemie s-a angajat de facto într-o schismă". "În ciuda interdicţiei categorice care i-a fost impusă de Sfântul Sinod pe 15 octombrie, de a săvârşi, începând cu acel moment, Sfânta Liturghie, din cauza comportamentului său anticanonic şi a refuzului de a accepta deciziile ierarhice, Episcopul Artemie a săvârşit Sfânta Liturghie în Mănăstirea Duboki Potok, în contradicţie cu o întreagă serie de reguli canonice. Împreună cu partizanii săi, Episcopul Artemie s-a angajat într-o schismă şi o revoltă împotriva unităţii Bisericii Ortodoxe Sârbe".

În timpul unei conferinţe de presă, Episcopul Irineu de Backa, purtătorul de cuvânt al Sfântului Sinod, a indicat că, pe lângă situaţia creată de acţiunile fostului Episcop Artemie, Adunarea Episcopală a mai dezbătut şi viaţa instituţională a Bisericii Sârbe şi a diferitelor sale dioceze. Aceasta a decis în special crearea unei noi dioceze, cu sediul episcopal la Kruševac. Adunarea a mai examinat o posibilă reorganizare a diocezelor Patriarhiei Sârbe din America de Nord şi crearea unei dioceze în America de Sud. La final, adunarea a mai desemnat şi o comisie însărcinată cu pregătirea ceremoniei de comemorare a aniversării a 1.700 de ani de la Edictul de la Milano, care va avea loc în anul 2013 la Niš, vechiul Naissus, oraşul natal al împăratului Constantin cel Mare.

Traducere şi adaptare de Georgiana Bâra