Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Trecerea la Domnul a ultimului stareţ de la Tismana în noaptea de Crăciun

Trecerea la Domnul a ultimului stareţ de la Tismana în noaptea de Crăciun

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 24 Decembrie 2010

Ultimul stareţ al marii lavre de la Tismana a fost protosinghelul Gherasim Iscu. Luptase pe frontul misionar din Transnistria, iar pentru această "culpă", dar şi pentru atitudinea sa anticomunistă, la 26 septembrie 1948 a fost arestat de Securitatea comunistă. A fost anchetat, umilit şi condamnat la 10 ani de temniţă grea. În timpul detenţiei s-a îmbolnăvit de TBC, fiind internat în penitenciarul sanatoriu de la Târgu Ocna. Camera 4 a fost ultima destinaţie a parcursului pământesc, despre care avem informaţii de la pastorul lutheran Richard Wurmbrand: "În zori, abatele Iscu a chemat lângă el doi deţinuţi şi le-a cerut să-l ridice în picioare. "Sunteţi prea bolnav ca să vă mişcaţi", au spus ei. Toţi cei din cameră s-au pus în mişcare. "Ce se întâmplă? Ce vrea să facă?", întrebau. "S-o facem noi!" "Nu puteţi face asta", a zis el. "Daţi-mă jos din pat!" L-au sprijinit ridicându-l. "Duceţi-mă la patul lui Vasilescu!" Stareţul s-a aşezat lângă tânărul care-l torturase şi i-a pus cu blândeţe o mână pe braţ. "Linişteşte-te", i-a spus pe un ton consolator. "Eşti tânăr. Nu ţi-ai dat seama ce faci." Cu o zdreanţă a şters sudoarea de pe fruntea tânărului. "Te iert din toată inima şi ca mine şi ceilalţi creştini. Iar dacă noi iertăm, cu siguranţă că Hristos, care-i mai bun decât noi, va ierta şi El. Se va găsi şi pentru tine un loc în cer." A primit spovedania lui Vasilescu şi i-a dat Sfânta Împărtăşanie, după care a fost ajutat să ajungă la patul său. În timpul nopţii, atât stareţul, cât şi Vasilescu au murit. Cred că s-au dus în Rai ţinându-se de mână". Era 26 decembrie 1951, praznicul Crăciunului şi al Cuviosului Nicodim cel Sfinţit, primul stareţ al Tismanei. Vasilescu era cel care îl torturase pe stareţul Gherasim la colonia de muncă Poarta Albă. Martirul lui Hristos îşi iertase persecutorul.