Trecerea la Domnul a ultimului stareţ de la Tismana în noaptea de Crăciun

Ultimul stareţ al marii lavre de la Tismana a fost protosinghelul Gherasim Iscu. Luptase pe frontul misionar din Transnistria, iar pentru această "culpă", dar şi pentru atitudinea sa anticomunistă, la 26 septembrie 1948 a fost arestat de Securitatea comunistă. A fost anchetat, umilit şi condamnat la 10 ani de temniţă grea. În timpul detenţiei s-a îmbolnăvit de TBC, fiind internat în penitenciarul sanatoriu de la Târgu Ocna. Camera 4 a fost ultima destinaţie a parcursului pământesc, despre care avem informaţii de la pastorul lutheran Richard Wurmbrand: "În zori, abatele Iscu a chemat lângă el doi deţinuţi şi le-a cerut să-l ridice în picioare. "Sunteţi prea bolnav ca să vă mişcaţi", au spus ei. Toţi cei din cameră s-au pus în mişcare. "Ce se întâmplă? Ce vrea să facă?", întrebau. "S-o facem noi!" "Nu puteţi face asta", a zis el. "Daţi-mă jos din pat!" L-au sprijinit ridicându-l. "Duceţi-mă la patul lui Vasilescu!" Stareţul s-a aşezat lângă tânărul care-l torturase şi i-a pus cu blândeţe o mână pe braţ. "Linişteşte-te", i-a spus pe un ton consolator. "Eşti tânăr. Nu ţi-ai dat seama ce faci." Cu o zdreanţă a şters sudoarea de pe fruntea tânărului. "Te iert din toată inima şi ca mine şi ceilalţi creştini. Iar dacă noi iertăm, cu siguranţă că Hristos, care-i mai bun decât noi, va ierta şi El. Se va găsi şi pentru tine un loc în cer." A primit spovedania lui Vasilescu şi i-a dat Sfânta Împărtăşanie, după care a fost ajutat să ajungă la patul său. În timpul nopţii, atât stareţul, cât şi Vasilescu au murit. Cred că s-au dus în Rai ţinându-se de mână". Era 26 decembrie 1951, praznicul Crăciunului şi al Cuviosului Nicodim cel Sfinţit, primul stareţ al Tismanei. Vasilescu era cel care îl torturase pe stareţul Gherasim la colonia de muncă Poarta Albă. Martirul lui Hristos îşi iertase persecutorul.