Un astrofizician în căutarea spiritualităţii

Arnaud Schwartz oferă cititorilor cotidianului francez „La Croix“, din ediţia de luni, 25 august 2009, un articol despre Trinh Xuan Thuan, un astrofizician, specialist în formarea şi evoluţia galaxiilor, care a afirmat că „Ştiinţa nu este decât un mod, foarte puternic, desigur, de a înţelege realul“. După ani de cercetare şi multă muncă depusă în sprijinul ştiinţei, Trinh Xuan Thuan este entuziast la ideea lansării, în câţiva ani, a unui viitor telescop spaţial, mult mai puternic decât Hubble.

Articolul se deschide cu un citat al Sfântului Grigorie de Nyssa: „Omule, când priveşti cu atenţie universul, îţi înţelegi propria-ţi fire“, despre care Arnaud Schwartz afirmă că Trinh Xuan Thuan mărturiseşte şi el însuşi acest citat al lui Grigorie de Nyssa, gânditor creştin al secolului al IV-lea.

Specialist în formarea şi evoluţia galaxiilor, fascinat de înţelegerea primelor clipe ale universului, acest astrofizician nu încetează, de aproape 40 de ani, să exploreze cerul profund, în căutarea originilor lumii noastre. „Sunt cărămizile universului“, explică el. „Mai întâi se formează, apoi, sub efectul gravităţii, se unesc pentru a forma galaxii mai mari. Au puţine stele şi sunt foarte utile pentru a înţelege primele momente ale universului, pentru că mediul lor interstelar, gazul pe care îl conţin, este încă foarte asemănător cu cel care exista la început.“ Acum câţiva ani, astrofizicianul a trăit o mare bucurie, descoperind şi observând, datorită telescopului spaţial Hubble, cea mai tânără galaxie identificată: I Zwicky 18, un copil de doar un miliard de ani, insignifianţi în comparaţie cu cei 13 miliarde de ani ai surorilor sale.

Născut vietnamez, francez de cultură şi american de adopţie, diplomat al reputatului Caltech, Institut Tehnologic din California şi al Universităţii Princeton, Trinh Xuan Thuan nu este doar un om al ecuaţiilor. În Virginia, la Universitatea Charlottesville unde predă, cursul său de „astronomie pentru poeţi“ face furori, datorită acestui amestec de rigoare şi de accesibilitate. Din cuprinsul articolului aflăm că acest om de ştiinţă de tradiţie buddhistă, a devenit celebru mai ales prin cărţile sale, în care nu ezită să ofere acces la cunoaştere, deschizându-se filosofiei, spiritualităţii sau artei, demersul său de cunoaştere dobândind o dimensiune metafizică.

„Ştiinţa nu este decât un mod, foarte puternic, desigur, de a înţelege realul“

Arnaud Schwartz evidenţiază într-un mod foarte elegant erudiţia şi îndrăzneala acestui cercetător, arătând că „acolo unde mulţi colegi ai săi refuză să se implice, Trinh Xuan Thuan încearcă să-şi urmeze gândul, fără a confunda genurile, dar cu convingerea că un om nu trebuie să renunţe la a-şi pune întrebări legate de spiritualitate“. „Ştiinţa nu este decât un mod, foarte puternic, desigur, de a înţelege realul“, afirmă el. „Dar ea nu trebuie să excludă şi alte moduri, mai intuitive, mai puţin raţionale, dar la fel de importante, pentru a aborda adevărul ultim, cel care se ascunde în spatele adevărului aparent.“ Această sensibilitate aparte l-a condus la scrierea unei cărţi pe tema luminii - „Căile Luminii“, în care evocă mai ales opera unor pictori dragi lui: Kandinsky, Seurat, Monet..., „Lumina este însoţitoarea mea. Ea mă conectează la cosmos, care la rândul lui îmi oferă informaţiile de care am nevoie. E un fel de cod cosmic pe care îl descompun pentru a înţelege mişcarea, compoziţia chimică, trecutul universului. În plus, prin intermediul luminii, am ajuns să mă interesez de munca artiştilor“, afirma Trinh Xuan Thuan.

Astăzi, astrofizicianul întreţine un dialog fructuos cu unul dintre aceşti artişti, mai precis cu franţuzoaica Fabienne Verdier. „Există multe lucruri comune între ceea ce pictează ea şi ceea ce observ eu pe cer“, remarcă el, „chiar dacă nu putem descrie aceste lucruri prin raţionament. Ţine de forme, de felul în care curge cerneala, de consistenţa sa... Cu enorma sa pensulă care atârnă din plafon, ea foloseşte gravitatea, dar cea care dirijează este mâna ei, condusă de elanul său creator.“

O altă întâlnire „bogată şi fericită“ a avut-o cu Mathieu Ricard, fiul filosofului Jean-François Revel, doctor în biologie. Din această întâlnire a rezultat opera „Infinitul în palma mâinii“, născută din întrebările pe care şi le punea astrofizicianul în legătură cu noţiuni precum timpul, spaţiul, originea.

Lansarea unui viitor telescop spaţial

Arnaud Schwartz a subliniat de asemenea în articolul semnat în cotidianul francez că fără îndoială „ceea ce l-a determinat pe Trinh Xuan Thuan să evoce lumea noastră sub forma unui pariu pascalian a fost o nevoie de coerenţă şi de transcendenţă. Într-o nouă apariţie editorială, sub forma unui dicţionar care cuprinde mai mult de 1.000 de pagini, astrofiziologul revine asupra creaţiei universului şi a unei întrebări care există în el de mulţi ani“. „Reglajul constantelor fizice iniţiale care au permis apariţia stelelor, deci a vieţii şi a conştiinţei, este foarte fin“, observă el. „Pentru a explica această situaţie, există două posibilităţi. Ori considerăm că acest parametraj este datorat întâmplării, dar trebuie să admitem atunci existenţa unui multiunivers, adică a unei infinităţi de universuri, toate lipsite de viaţă şi de conştiinţă, cu excepţia unuia: al nostru, ori există un singur univers şi trebuie să ne dăm seama care au fost primele fracţuni de secundă după big bang. Este alegerea metafizică pe care o propun eu“, remarcă Trinh Xuan Thuan.

La 61 de ani, fostul elev al Liceului „Jean-Jacques Rousseau“ din Saďgon, fiul unui înalt magistrat care a cunoscut infernul taberelor de reeducare după plecarea americanilor, nu şi-a terminat cercetarea asupra originilor. Este deja entuziast la ideea lansării, în câţiva ani, a unui viitor telescop spaţial, mult mai puternic decât Hubble. În această aşteptare, îl reciteşte pe William Blake.

Traducere şi adaptare de Georgiana BÂRA