Nimic din înfăptuirile acestui popor nu s-a făcut fără sudoare și fără sânge. Astfel și-au păstrat Țările Române neatârnarea, astfel s-a clădit Marea Unire din 1 Decembrie 1918, astfel s-a dus lupta
Un Crăciun regal în anul 1929
„Crăciun de odinioară, bătrânule, azi nu te mai cunosc copiii... Şi zilele acestea din preajma ta, săptămâna aceasta ultimă, pe care o vedeam întotdeauna înfrigurată de bucurii şi aşteptări, azi e banală şi rece, e mercantilizată ca tot ce ne înconjoară în vremurile de faţă... Nu, nu mai seamănă Crăciunul de acum cu cel din alte vremuri. Sau poate că eram noi mai copii atunci şi-l preţuiam mai mult?... Nu, hotărât, ceva s’a schimbat din mentalitatea întregei omeniri şi deci şi din a copiilor contimporani. Atmosfera sărbătorească de odinioară e diluată complet, şi par’că văzduhul însuşi e mai puţin încărcat de mirezmele îmbătătoare, ireale, miraculoase, cari povesteau Crăciunul din alte timpuri. Totul s’a mecanizat, s’a maşinizat, s’a banalizat. Vom trăi Crăciunul cu aceeaşi blazare cu care trăim toate celelalte zile ale săptămânei...” („Oglinda Lumii”, 18 decembrie 1926).
Cu aceste cuvinte pline de nostalgie, o publicație interbelică își plimba cititorii prin atmosfera Crăciunului de odinioară, a zăpezilor de altădată, iar actualitatea gândurilor scrise în 1926 este aceeași și pentru noi. În epoca noastră, multe din elementele acestor sărbători sunt importate din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, în vreme ce altele au fost preluate după 1989 din cultura occidentală, în special sărbătorirea Revelionului în piețele publice prin organizarea unor petreceri cu muzică și focuri de artificii. Interesant de știut că unele dintre momentele speciale ale sărbătorilor de iarnă își datorează introducerea în obiceiurile românilor grație unor inițiative ale familiei regale a României, iar înnoirile acestea au venit odată cu Regele Carol I și Regina Elisabeta. În vremea domniei lor s-a instaurat tradiția bradului împodobit de Crăciun și a sărbătoririi Revelionului, dar mai ales mult așteptatul bal de Anul Nou de la curtea regală. Preluate cu entuziasm de aristocrația română „de la Belle Époque”, aceste obiceiuri au fost însușite și de către restul populației, devenind parte integrantă a culturii populare.
Crăciunul regal de la Poieni - Iași din 1929
Răsfoind presa vremii, am ales să cuprindem și să redăm în rândurile următoare modul în care unii membri ai familiei regale a României au ales să sărbătorească Nașterea Domnului în iarna anului 1929 la palatul din Poieni de lângă Iași. Alegerea locului nu era una întâmplătoare, dimpotrivă, era plină de amintiri dureroase, dar și înălțătoare ale anilor 1916-1917, în care regii Ferdinand și Maria au făcut istorie în vremea Primului Război Mondial. Regina Maria fusese atunci inima Iașiului, cea care avea pentru toți cei necăjiți un mic dar, o vorbă bună, o mângâiere. De aceea, la o distanță de peste un deceniu o regăsim la Iași, căutând ceva din atmosfera acelor vremuri înălțătoare.
Satul Poieni, locul unde Regina Maria și fiicele sale Elisabeta și Ileana au petrecut Crăciunul anului 1929, a fost parte a moșiei private a Regelui Carol I, proprietatea de aici fiind prima achiziție din Moldova făcută de rege. Pe domeniu se afla un conac care îi fusese dăruit ca moștenire Principesei Ileana de către tatăl său, Regele Ferdinand, prin testamentul lăsat la moartea sa, în 1927. Așa cum era obișnuința, ziarele timpului au prezentat cu lux de amănunte sosirea familiei regale și modul în care și-au petrecut zilele de sărbătoare a Nașterii Domnului.
Trenul regal a sosit în gara Iași în ziua de joi, 23 decembrie, la ora 10:00 dimineața, iar aici Regina Maria și fiicele sale au fost întâmpinate de o delegație condusă de Mitropolitul Pimen al Moldovei, prefectul județului, V. Petroveanu, și alte notabilități locale. După scurte declarații protocolare, regina și fiicele sale i-au promis mitropolitului că vor veni în vizită la mitropolie și apoi se vor plimba și prin capitala Moldovei. A urmat plecarea cu automobilul spre localitatea Poieni, aflată la 18 kilometri de Iași. Presa notează și faptul că traseul prin oraș a străbătut bulevardul Ferdinand, străzile Ștefan cel Mare și Arcu, iar mulțimea înșirată de-a lungul traseului a salutat cortegiul regal. Deși purtau haine îmblănite, augustele persoane au înghețat în mașini, întrucât vremea era foarte geroasă. Îndatoririle regale au mai necesitat, în ciuda gerului, și parcurgerea unui alt protocol al întâmpinării de către locuitorii satului, în fruntea acestora fiind primarul, preotul și învățătorul. Odată ajunse la conac, s-au putut bucura de confortul unei locuințe călduroase.
După dorința expresă a Reginei Maria, ne spune ziarul ieșean „Opinia”, Crăciunul de la Poieni va fi lipsit de tot fastul protocolar, obişnuit la asemenea festivităţi. Va fi un Crăciun tihnit moldovenesc, petrecut în atmosfera patriarhală a Poienilor, într-un cadru strict familiar. Vor fi excluse audienţele şi toate celelalte formalităţi oficiale, pentru ca augustele oaspete să se poată repauza şi petrece în intimitate. În acest scop, regeștele vizitatoare şi-au adus la Poieni un întreg geamantan cu volume de literatură şi câteva jocuri care vor forma un obiect ales de delectare. Din Capitală a venit în mod special, ne spune aceeași sursă, un bucătar care va găti feluri alese pentru cele trei persoane regale și pentru oaspeții care se vor perinda pe parcursul celor șapte zile în care se va locui aici. Puțin mai târziu a sosit la Poieni și Cella Delavrancea, iar aceasta cel mai probabil a venit special să cânte la pian pentru regină și fiicele sale. În același timp, așa cum exista obiceiul la Casa Regală, din ordinul Principesei Ileana, la Poieni a fost pregătit și împodobit un frumos brad, sub ramurile acestuia au fost puse din vreme haine, încălțăminte și dulciuri pentru copiii din satul Poieni. Ziua a doua a șederii la Poieni a fost rezervată împărțirii de cadouri pentru copii și a unor sume de bani pentru familiile nevoiașe, precum și unei vizite în sat. Ziarul „Opinia” remarcă și o întâmplare amuzantă petrecută la primirea în conac a unui grup de copii care, sub îndrumarea preotului și învățătorului, au pregătit un program de colinde și dansuri tradiționale de iarnă: „Regina era foarte fericită văzând mulţumirea şi bucuria copilaşilor care primeau daruri, dar a observat că printre micii şcolari se găsea un copilaş care, nemulţumit parcă, şedea retras într’un colţ al fastuoasei odăi în care era aranjat pomul de Crăciun. Buna Regină s’a apropiat de micuţul retras, care cu toate că primise daruri, părea supărat, şi-a întrebat pentru ce este mâhnit. Şi copilaşul privind ghetele pe care mâinele regeşti i le dăruise, clipind din ochii nevinovaţi spuse că încălţămintele pe care le-a primit sunt prea mari pentru dânsul; şi că, desigur, i le va lua tătuţa. - «Nu e nimic!»- adăugă cu bunătate regina Maria. Şi dându-i încă o pereche de încălţăminte continuă: ... «Iată încă o pereche şi pentru tine»”
Un loc aparte l-a avut și participarea în ziua de Crăciun la slujba ținută de preotul satului în biserica de aici, unde tot satul s-a adunat pentru a avea privilegiul de a le vedea pe Regina Maria și pe fiicele sale - Regina Elisabeta a Greciei și Principesa Ileana. După slujbă, micul grup de oaspeți s-a retras la conac unde au servit bunătățile tradiționale, dar și prăjiturile de la Capșa din București. În același timp, la Iași, după oficierea slujbei la Catedrala Mitropolitană, „Mitropolitul Pimen a împărțit suma de 20.000 de lei pe care Regina Maria o donase pentru oamenii nevoiași ai orașului”.
Pe 30 decembrie 1929, alaiul regal părăsea satul Poieni și pleca spre București, lăsând în urmă amintirea de neșters pentru sătenii care se bucuraseră de privilegiul de a petrece sărbătorile de Crăciun alături de cea mai iubită regină a tuturor românilor.