Un dicţionar al clericilor întemniţaţi în perioada comunistă

După căderea regimului comunist s-a conturat un orizont de aşteptare legitim, anume cunoaşterea trecutului recent, cu lucrurile bune şi cele rele deopotrivă şi, poate, de prea multe ori văzute în dimensiune subiectivă. Se vorbea de suferinţele slujitorilor altarului, iar atunci când problema se discuta instituţional, Biserica Ortodoxă Română era considerată colaboratoare a fostului regim. Însă se eluda poate aspectul cel mai important, anume tributul dat de Biserica Ortodoxă Română în perioada regimului comunist, adică suferinţa clericilor şi mărturisitorilor pentru credinţă în faţa persecutorului ateu. Totuşi, în unele medii academice, precum Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului din Bucureşti, s-a propus soluţia prezentării trecutului recent, atât cât permitea nivelul documentar. Vrednicul de pomenire mitropolit Bartolomeu Anania a avut frumoasa iniţiativă de a publica, în anul 1995, o listă a clericilor care au pătimit sub persecuţia ateistă, sub titlul „Mărturisitori de după gratii. Slujitori ai Bisericii în temniţele comuniste“, carte semnată de Paul Caravia, Ştefan Iloae şi Virgiliu Constantinescu. Lucrarea a fost mult îmbogăţită de către cercetători ai Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului sub coordonarea aceluiaşi Paul Caravia. Demersul celor de la institutul academic român s-a materializat în anul 1998, sub titlul „Biserica întemniţată. România, 1944-1989“ şi care doi ani mai târziu a apărut şi într-o ediţie în limba engleză („The imprisoned Church. Romania, 1944-1989“). Lucrarea de la INST conţine o listă de 2.544 de persoane, din care 1.888 ortodocşi, 235 greco-catolici, 172 romano-catolici, 67 protestanţi şi restul de alte confesiuni. Documentarea s-a făcut pornind de la lucrarea editată de mitropolitul Bartolomeu, memorialistica anilor '90, presă din exil şi din ţară, inclusiv postdecembristă, mărturii de istorie orală, arhiva Asociaţiei foştilor deţinuţi politici şi personală, documente puse la dispoziţie de supravieţuitori ai gulagului comunist şi urmaşii acestora, dar şi surse istorice provenite din arhive confesionale. La momentul apariţiei, cartea reprezenta un important pas în istoriografia românească de specialiate şi devenea un reper pentru cunoaşterea suferinţelor îndurate de slujitorii altarului în perioada comunistă. Lucrarea se prezintă ca o listă de slujitori întemniţaţi în perioada comunistă, ordonaţi alfabetic şi cu trimiteri bibliografice abreviate. În dreptul multor nume de slujitori se găsesc informaţii biografice multiple, unele chiar de o pagină, fapt care denotă interesul autorilor de a reflecta cât mai mult despre cei în cauză. Fireşte că, după aproape un deceniu de la deschiderea masivă a arhivelor fostei Securităţi, lucrarea la care facem referire nu mai reprezintă un punct de plecare în cercetarea biografică a celor care în perioada comunistă au suferit pentru credinţă. Încă din anul 2007, prin editarea la Patriarhia Română a lucrării „Martiri pentru Hristos din România, în perioada regimului comunist“ semnalam bogatul bagaj informaţional pe care arhivele de la CNSAS ni-l poate oferi în cunoaşterea mărturisirii de credinţă sub persecuţia ateistă. Un astfel de demers l-am iniţiat în anul 2009 la rubrica noastră „Memoria Bisericii“ şi pe care sperăm să-l încununăm cât mai curând prin realizarea unui catalog al clericilor şi mărturisitorilor români din perioada comunistă. Este un îndemn, am putea spune, pentru reeditarea lucrării publicate de INST în anul 1998, într-o formă consistentă, dar mai ales de asumare a ceea ce Biserica noastră a mărturisit prin clericii şi mărturisitorii săi în anii grei ai regimului ateo-comunist.