Un volum dedicat intelectualilor sibieni de altădată

Fiecare provincie istorică a României se poate mândri cu intelectuali de valoare, care au adus contribuţii însemnate la cultura română, inclusiv peste hotare. Mulţi sunt prea puţin cunoscuţi, alţii sunt valorificaţi prea puţin, dar noi cei de astăzi avem datoria să-i evidenţiem şi să arătăm că trecutul românesc a dat civilizaţiei universale oameni de ale căror opere ne folosim. Un demers de evidenţiere a oamenilor care au făurit cultură la streaşina Bisericii strămoşeşti este cel întreprins de părintele academician Mircea Păcurariu, în volumul cu titlul "Cărturari sibieni de altădată", publicat la Editura Dacia, din Cluj-Napoca, în anul 2002. Chiar dacă a apărut de peste un deceniu, prin multitudinea şi sistematizarea informaţiilor pe care le oferă, volumul rămâne de actualitate şi un reper, o carte obligatorie în biblioteca oricărui teolog şi chiar istoric din România. În cele peste 730 de pagini, autorul oferă cititorului 134 de medalioane biografice, însoţite de bibliografie, ale unor oameni originari din împrejurimile Sibiului şi ale celor care au lucrat în Sibiul centrului mitropolitan ardelean. Volumul începe cu biografia lui Filip Moldoveanul, primul tipograf de neam român, continuând cu episcopii din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cu şirul mitropoliţilor început de Andrei Şaguna şi profesorii care au predat în şcolile teologice sibiene, în Institutul Teologic-Pedagogic, mai apoi la Academia Andreiană şi Facultatea de Teologie din Sibiu, mulţi dintre aceştia deveniţi universitari la Cluj şi Bucureşti şi chiar membri ai Academiei Române. N-au fost scăpaţi din vedere nici slujitorii modeşti, fie profesori de religie, preoţi de la ţară, fie "laici" care au activat în folosul Bisericii. De pildă, poate puţini ştiu de Constantin Stejar, din Jina, militar de carieră în "armata crăiască", dar care spre bătrâneţe a fost un mare susţinător al şcolilor grănicereşti, membru fondator al Astrei, inspector al Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu, numit de Andrei Şaguna consilier la Consistoriul arhidiecezan şi un filantrop al studenţilor teologi săraci. Un alt sibian este preotul Coman Baca, din Poplaca. Acesta a fost coleg de studii la Sibiu cu viitorul: patriarh Miron Cristea şi cu episcopul Ioan Stroia al Armatei. După absolvirea studiilor teologice, a fost hirotonit preot pe seama bisericii din satul natal, totodată îndeplinind funcţia de director al şcolii confesionale parohiale. Alături de alţi clerici patrioţi români, în vremea Războiului de Reîntregire a fost arestat şi condamnat la moarte pentru "trădare de patrie" de către regimul dualist. În acelaşi timp, doi copii i-au murit, din cauza a două obuze germane căzute în curtea casei de la Poplaca. Finalizarea războiului a determinat eliberarea părintelui Baca. Totuşi, la puţin timp a decedat din cauza maltratărilor şi suferinţelor la care fusese supus în perioada detenţiei. Alături de astfel de cazuri, volumul cuprinde biografiile unor bărbaţi de seamă ai Bisericii şi din alte medii ale societăţii sibiene, oameni care fuseseră pregătiţi în şcolile teologice. Dintre aceştia îi amintim pe Visarion Roman, pedagog, autor de manuale de aritmetică şi geografie pentru şcolile confesionale româneşti ortodoxe, publicist de seamă şi chiar economist în folosul românilor din Ardeal.