Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Un volum-document despre represiunea comunistă asupra personalului de cult

Un volum-document despre represiunea comunistă asupra personalului de cult

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 07 Apr, 2013

Acum aproape un deceniu, la editura bucureşteană Scriptorium şi sub egida Institutului de Istorie „A. D. Xenopol“ din Iaşi, apărea un volum de documente îngrijit de cercetătorul ieşean Dorin Dobrincu, cu titlul „Proba infernului. Personalul de cult în sistemul carceral din România potrivit documentelor Securităţii, 1959-1962“, 155 p. Demersul a fost bine-venit, deoarece consta în publicarea a trei documente, sub formă de tabele, ce conţin numele clericilor, de toate confesiunile, prezente în evidenţele sistemului carceral românesc din perioada menţionată. Cele trei documente au fost întocmite de Serviciul „C“ de evidenţă al Ministerului Afacerilor Interne, în perioada martie 1960 - septembrie 1962, ultimul fiind datat de către editor. Tabelele au fost întocmite după un îndrumător, care prevedea: numele şi prenumele, datele de identificare complete, confesiunea, data şi motivul arestării, menţionarea instanţei şi a pedepsei, infracţiunea şi, eventual, apartenenţa politică. Un exemplu ar fi: „Graur Enache, născut la 20 martie 1909, în com. Stăurani, fiul lui Ion şi Safta, fost PNŢ, cu ultimul domiciliu în Focşani-Bârlad, preot ortodox; a fost arestat la 29 aprilie 1949, pentru participare în organizaţie subversivă. Prin sentinţa 663/14 august 1950 a Tribunalului Militar Galaţi a fost condamnat la 16 ani muncă silnică“ (p. 3). Desigur, astfel de informaţii ne oferă câteva repere din suferinţa preotului menţionat. Însă demersul de editare a documentelor menţionate mai sus suferă de unele neajunsuri, de o elementară abordare critică. Este vorba de verificarea informaţiilor oferite de aceste documente, mai ales în cazurile unor clerici marcanţi, în dicţionarele clericilor editate în anii â90 şi la care editorul chiar face referire, precum „Biserica întemniţată. România, 1944-1989“, publicată de un grup de cercetători de la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (nota 20, p. XII). Numai dacă am lua exemplul preotului de mai sus am putea vedea că Enache Graur s-a născut în localitatea Străoane, jud. Vrancea. Un alt exemplu este al preotului martir Florea Mureşan, care la p. 20 este enunţat „Florian Mureşan“, sau al călugărului Roman Braga, membru al Rugului Aprins, care figurează cu numele de „Blaga“ (p. 22). Nu mai vorbim de informaţia potrivit căreia „Gurău Vasilica Veronica“ figurează ca „stareţă de mănăstire ortodoxă în mănăstirea Ţigăneşti“ (p. 47 şi 128), când se ştie că aceasta a fost stareţa Mănăstirii Vladimireşti, din jud. Galaţi. Erori de acest gen întâlnim şi la clericii de alte confesiuni. De pildă, la p. 26 figurează „Rafael Haeg“, când numele corect este Rafael Haag. Sau confesiunea este menţionată greşit sau incomplet, aşa cum este cazul la Menghes Heronim, care figurează cu apartenenţa greco-catolică (p. 26), când de fapt a fost unul dintre ordinarii substituti romano-catolici de Bucureşti din anii â50. Iar eroarea se repetă la indicele onomastic (p. 130).

Din nefericire, erorile sunt numeroase şi nu le putem puncta în articolul de faţă. De asemenea, în demersul cercetătorului Dobrincu identificăm o tendinţă de subiectivism în prezentarea situaţiei Bisericii Ortodoxe Române sub persecuţia comunistă. Încă din introducerea de la volum, editorul face afirmaţia: „Biserica Unită cu Roma a fost singura confesiune majoră care a sfidat deschis comunismul la începuturile sale, dar şi preţul a fost foarte mare“, eludând astfel situaţia Bisericii Ortodoxe Române din perioada menţionată. Apoi, fără să verifice informaţia, susţine că „Ioan Enăchescu, fost mitropolit al Basarabiei“ ar fi fost înlăturat, iar „potrivit unor date mort în detenţie“ (p. XIII). Evident că este vorba de ierarhul Efrem Enăchescu, care în calitate de „fost mitropolit“ nu mai ocupa nici o funcţie administrativ-bisericească, deci nu putea fi înlăturat. Cât în privinţa surselor, care să ajute la luminarea trecutului carceral al personalului de cult, editorul nu face nici o referire la dosarele din fosta arhivă penală a Securităţii, care în acea vreme se afla depozitată la Tribunalele Militare teritoriale şi putea fi accesibilă prin CNSAS.

Poate că mai util ar fi fost ca editorul să fi realizat o prezentare a etapelor represive operate de autorităţile comuniste în rândurile clericilor, contextul politic, motivaţii, culpe invocate de Securitate şi justiţia comunistă, legislaţie, astfel încât cei interesaţi să aibă în faţă un tablou al problemei.

În concluzie, volumul editat de Dorin Dobrincu, cu toate carenţele de care suferă, reprezintă un pas important în cunoaşterea sistemului carceral din România comunistă. Pentru utilizare necesită o atenţie deosebită prin verificarea informaţiilor cu alte surse, precum dicţionarele clericilor întemniţaţi, foile matricole editate de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi mai ales dosarele din fosta arhivă penală a Securităţii.