Începând cu această ediţie, săptămânalul "Lumina de duminică" inaugurează o nouă rubrică: "Tinerii şi Biserica", propunându-şi să găzduiască opiniile, gândurile, întrebările mai tinerilor noştri cititori, precum şi răspunsurile sau explicaţiile duhovnicilor şi profesorilor noştri de teologie, dar şi ale specialiştilor în domeniu. În contextul declarării anului 2011 ca Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii, în articolul de mai jos, cu ajutorul unor exemple relevante, încercăm să aflăm cum văd tinerii de astăzi Căsătoria?
Vorbim în continuare pe o temă pe cât de actuală, pe atât de delicată, respectiv percepţia tinerilor asupra Sfintei Taine a Cununiei sau, mai direct spus, cum văd tinerii de astăzi Căsătoria? Dorim să accentuăm faptul că nu pornim în acest demers de la idei preconcepute sau voit accentuate în discursurile şi aşa-zisele analize şi sondaje de opinie, cum că tinerii fug de căsătorie, nu mai cred în instituţia sfinţitoare şi creatoare a familiei, preferând o existenţă solitară, egoistă. Nu. Biserica a spus întotdeauna că tinerii reprezintă viitorul, că tinerii sunt receptivi şi plini de speranţă, însă problemele pe care ei le au trebuie abordate cu multă răbdare şi mai ales cu o dragoste necondiţionată. Doar atât vor tinerii: dragoste şi înţelegere. Apoi ştiu ei să înmulţească talantul, sunt creativi, prind aripi şi se înalţă. Şi, da, doar atât trebuie să facem: să nu le frângem aripile.
Nunta - "Taina mare în Hristos şi în Biserică"
Întrebat, acum doi ani, la împlinirea vârstei de 95 de ani, ce sfat le-ar da tinerilor, părintele duhovnic Arsenie Papacioc a dat un răspuns care nu poate decât să surprindă: "Uite ce le spun: tinerilor, daţi-mi mie tinereţea voastră dacă nu ştiţi ce să faceţi cu ea!". Iată cât de importante sunt virtuţile tinereţii în formarea unui caracter şi, mai mult decât atât, a unui vlăstar al Bisericii, al unui bun creştin pe care societatea se poate baza şi care crede că Dumnezeu îl va ajuta să îşi înmulţească talanţii dăruiţi. Şi aş îndrăzni să afirm că printre virtuţile de căpetenie ale tinereţii se află chibzuinţa, buna înţelegere. Doar prin lipirea sufletului de gândul curat şi de fapta bună, tânărul primeşte în dar de la Dumnezeu discernământ, cel care îi va sădi în suflet importanţa şi preţuirea curăţeniei şi a binecuvântării ce vine prin Sfânta Taină a Cununiei. Tânărul va afla că nunta este Taina iubirii, "Taina mare în Hristos şi în Biserică", având ca scop procreaţia sau naşterea de prunci şi desăvârşirea personală a soţilor, unul prin altul, nedespărţiţi şi amândoi prin Hristos Dumnezeu. Părintele Stăniloae spune că cei doi căsătoriţi, în comuniunea şi dăruirea lor, Îl privesc pe Hristos privindu-se unul pe altul. Iar comuniunea dintre soţ şi soţie se întăreşte prin copii.
Biserica Ortodoxă a binecuvântat de la început unirea dintre bărbat şi femeie, a aşezat-o sub ascultarea poruncilor dumnezeieşti ale Sfintei Scripturi şi a ridicat-o la rangul de Sfântă Taină, şi aceasta pentru că aşa a binevoit Dumnezeu pentru cei care îl iubesc pe El. Trăită ca Taină, căsătoria duce la unirea soţilor, la zămislirea şi naşterea pruncilor şi mai ales la formarea copiilor după placul lui Dumnezeu, spre bucuria şi pacea lor şi spre binele societăţii în care se vor manifesta ca oameni maturi.
De ce să mă căsătoresc? Se poate şi aşa...
Aceasta este una dintre întrebările cel mai des întâlnite, astăzi, în rândul tinerilor. În metrou, la birou, la o cafea, în jurul unui cozonac la masa tradiţională de Crăciun, aceeaşi problemă - merită sau nu să ne căsătorim, cu ce schimbă o relaţie o simplă hârtie pe care scrie certificat de căsătorie sau certificat de cununie? Aceste întrebări ne dezvăluie concepţia pe care o au tinerii despre Taina Sfintei Cununii, dar mai ales despre întemeierea unei familii. Trebuie să ţinem cont de faptul că ei au deja o idee formată despre aceste lucruri pe baza experienţelor din familia în care au crescut, ce au văzut acasă, şi acest lucru este normal - copiii îşi vor "imita" părinţii, iar posibile traume sau simple nelinişti din copilărie îi vor urmări toată viaţa. Tinerii se întreabă astăzi: "De ce să mă căsătoresc?" Tocmai pentru că nimeni nu le-a explicat deschis ce implică acest lucru, iar ei văd ceea ce se întâmplă în jurul lor - adesea lucruri negative şi exemple de neurmat - şi îşi formează o părere greşită despre familie. Şi ce văd tinerii? Cum părinţii lor nu se mai iubesc, nu se mai respectă, divorţează sau trăiesc împreună numai datorită unor convenţii sociale sau, mai grav, încercând să profite de o conjunctură materială. Mulţi părinţi devin victime ale unor patimi greu de stăpânit şi vindecat, cum ar fi beţia, drogurile, desfrâul. Or, astfel de familii nu prezintă nimic atractiv şi tinerii îşi vor căuta satisfacţii şi mulţumiri în altă parte.
Fuga de responsabilităţi dă un gust amar
Prin căsătorie nu facem altceva decât să ne asumăm un drum spre mântuire, spre Împărăţia cerurilor. Acesta este motivul pentru care creştinii se căsătoresc: vor să se mântuiască şi să meargă împreună cu persoana pe care o iubesc pe calea mântuirii. Or, nu putem să păşim pe acest drum dacă ne lipseşte credinţa în Dumnezeu sau credinţa noastră este una superficială. Şi în acest punct intervin blocajul şi refuzul căsătoriei, care este înţeleasă ca un spaţiu al greutăţilor şi al responsabilităţilor. Iar alternativa este de zeci de ori mai plăcută: aventurile nu plictisesc şi au un gust dulce, la început, căci vom vorbi, într-un număr viitor, şi despre momentul în care dulceaţa plăcerilor devine amar şi venin atât pentru trup, cât mai ales pentru suflet. Şi ne mai izbim de un zid al postmodernităţii - tinerii nu fug, în realitate, de căsătorie, ci de greutăţi, de muncă, în cele din urmă, pentru că asta am învăţat noi în cei douăzeci de ani de libertate - că munca este grea, şi inteligent sau deştept este acela care câştigă mult fără muncă şi efort, fizic sau intelectual. Tinerii educaţi sau care s-au autoeducat în acest spirit vor încerca să amâne luarea deciziilor în privinţa întemeierii unei familii cât mai mult timp cu putinţă.
Mulţi tineri nu se mai căsătoresc pentru că nu înţeleg că viaţa este o cale a mântuirii, în care greutăţile şi necazurile sunt trimise sau îngăduite de Dumnezeu spre binele oamenilor. În momentul în care un tânăr fuge de ideea întemeierii unei familii, fuge de rostul pentru care a venit pe lume. Şi acest lucru trebuie să îl explicăm tinerilor, cum că oricât de tare am fugi de familie nu putem fugi de rostul nostru în lume. Ne putem ascunde în diferite pasiuni, ne putem ocupa timpul cu călătorii în locuri interesante, dar nu putem schimba rostul pentru care ne-a creat Dumnezeu.
Căsnicia este o călătorie, nu o destinaţie
Pentru a argumenta cele menţionate, am stat de vorbă cu mai mulţi tineri, aflaţi la vârsta la care încep să se gândească la căsătorie. Iată ce ne-au spus doi dintre ei:
Alexandru-Liviu Badea, student anul al II-lea, Universitatea Politehnică Bucureşti, şi student anul al II-lea la Universitatea Româno-Americană - Facultatea de Management: "După părerea mea, cununia reprezintă unirea a doi tineri care se iubesc şi se cunosc pentru tot restul vieţii. Este un jurământ care trebuie făcut din inimă şi suflet, nu trebuie să fie impus, doar aşa va putea supravieţui. Un rol important îl au cunoaşterea şi înţelegerea dintre doi oameni care doresc să se cunune. Personal, nu m-aş cununa cu o fată pe care nu o cunosc sau alături de care nu aş petrece minimum un an. Pentru mine, cununia nu este un ritual pe care aş putea să îl săvârşesc de mai multe ori, ci este un legământ făcut în faţa lui Dumnezeu, la bine şi la rău, până când moartea ne va despărţi. Cununia nu ar trebui impusă de părinţi pentru a putea locui alături de persoana cu care ai vrea să îţi trăieşti restul vieţii. Odată cu cununia apar şi obligaţiile. Mai demult, când doi tineri se cununau, statul le oferea o casă, cu o chirie modică (un pic mai mult decât o călătorie cu tramvaiul, cum spunea bunicul), acesta fiind un stimul foarte bun. Astăzi, statul nu îţi mai oferă nimic şi din această cauză, mai întâi, oamenii caută să îşi asigure o situaţie financiară cât mai bună, după care se mai gândesc şi să se căsătorească. Prefer o cununie de probă, fără jurământ, pentru a-mi putea cunoaşte jumătatea cât mai bine şi pentru a-mi crea siguranţa că suntem pregătiţi să ne întemeiem o familie."
Gabriela Arapu, studentă anul al II-lea la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei - Universitatea Bucureşti: "Căsătoria este ultima noastră şansă de a ne maturiza, a spus Joseph Barth. Pentru a ajunge să faci acest pas, trebuie să iubeşti cu adevărat persoana cu care doreşti să îţi petreci restul vieţii. Dragostea te determină să faci lucruri pe care în mod normal nu le-ai face dacă ai fi singur. Pentru a te căsători, trebuie să ai încredere în persoana iubită. Observ că, în zilele noastre, tot mai multe cupluri divorţează şi, poate şi de aceea, tot mai multe cupluri amână să se căsătorească. Deşi baza într-o relaţie este dragostea, ea fiind motorul tuturor sentimentelor şi trăirilor care apar ulterior, la aceasta ar trebui să se adauge, în mod firesc, respectul faţă de persoana iubită, sinceritatea faţă de ea, responsabilitatea, grija, tandreţea. Din păcate, foarte multe cupluri nu se căsătoresc neapărat din dragoste. Căsătoriile pe baza intereselor financiare nu au dispărut, ba, mai mult, s-au intensificat. Multe persoane par mult mai interesate de situaţia financiară şi de ceea ce vor avea urmaşii lor decât dacă vor avea sau nu o căsătorie liniştită în armonie şi iubire. Dacă iau în considerare faptul că toţi oamenii ar trebui mai întâi să se îngrijească de sufletul lor şi apoi de material, pot afirma că sunt destul de puţini cei care pun pe primul loc fericirea lor sufletească, sentimentele către persoana cu care doresc să rămână tot restul vieţii, atunci când vine vorba de căsătorie. Căsnicia este o călătorie, nu o destinaţie. Ca atare, consider că este bine ca tinerii să dăruiască mai mult, să se iubească, să se căsătorească, dacă într-adevăr simt că asta trebuie să facă".
"Căsnicia înainte de căsnicie"
Conştientizează tinerii că doar Taina Sfintei Cununii este temelia familiei?
Şi da, şi nu. "Da", în cazul tinerilor care au o legătură strânsă cu Biserica, au duhovnic, le este dragă Liturghia etc. "Nu", în cazul celor pentru care Biserica, Liturghia şi duhovnicul nu există! Mai sunt tineri care se limitează la căsătoria civilă, iar alţii convieţuiesc chiar şi fără aceasta, întrebând retoric (şi ironic) "ce valoare poate avea o hârtie?". Practic, ignoră faptul că acel certificat de căsătorie civilă nu este o hârtie banală, ci un act care implică responsabilitate în faţa legii şi a oamenilor, după cum Cununia religioasă şi certificatul aferent implică responsabilitate înaintea lui Dumnezeu.
Într-adevăr, Taina Cununiei reprezintă cea mai solidă temelie pentru familia creştină, pentru că este instituită de Hristos, Temelia desăvârşită, "piatra cea din capul unghiului", pe care se zideşte viaţa şi casa omului creştin. Este o zidire pe "stâncă", nu "pe nisip" - cum ne grăieşte chiar Mântuitorul (Mt. 7, 24-27).
Ca duhovnic, vorbiţi-ne de o problemă cu care vă confruntaţi mai des în pregătirea duhovnicească a viitorilor miri.
Ar fi mai multe probleme dificile, dar una dintre ele, cu o mai mare frecvenţă, o reprezintă "căsnicia înainte de căsnicie" sau aşa-numita "căsnicie de probă", unii tineri trăind, astfel, în păcat (concubinaj), motivând că vor să se cunoască, să constate dacă se "potrivesc" sau nu, alţii spunând că sunt prea tineri să devină familişti, că n-au bani de nuntă, de casă etc.
Riscul unui astfel de comportament este foarte mare: odată cu păcatul desfrânării în sine, aceşti tineri îşi consumă căsnicia şi dragostea conjugală înainte de a face legământul responsabilităţii civile şi religioase. Aşa se face că anumite prietenii, la început frumoase şi promiţătoare, se destramă. Dacă se face totuşi nunta, în multe din căsniciile trăite "anticipat" apare curând blazarea, plictiseala şi, în scurtă vreme, pericolul divorţului, mai ales în acele cazuri în care se amână, ani buni, şi naşterea pruncilor…
(pr. prof. Vasile Gordon, şeful Catedrei de teologie practică a Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti)
Cauzele amânării căsătoriei
Mihnea Filimon, sociolog şi director adjunct al Clubului Sportiv Şcolar Triumf din Bucureşti, ne-a spus care este cauza creşterii numărului de divorţuri, în special în rândul tinerilor (cu vârsta până în 35 de ani).
Aici trebuie să facem o clarificare, spune el, fie dacă ne raportăm la societatea în ansamblul ei, fie că studiem societatea românească, veţi vedea că numărul de divorţuri în rândul tinerilor a crescut doar procentual faţă de acum două sau trei decenii, în realitate, numărul de divorţuri, în cifră absolută, fiind mai mic în rândul tinerilor, deoarece mai puţini tineri se căsătoresc, comparativ cu perioadele anterioare. Acest fenomen nu este rezultatul unei evoluţii favorabile a societăţii, ci rodul unui fenomen mult mai trist, reducerea numărului căsătoriilor sau căsătoria la o vârstă mai matură (după 30 de ani), care se reflectă într-un mod din ce în ce mai negativ în scăderea natalităţii. Pe de altă parte, problematica divorţurilor are aceeaşi rădăcină cu cea a reducerii numărului căsătoriilor şi se regăseşte în transformările din viaţa economică şi socială, îndepărtarea de Biserică, tradiţii, obiceiuri şi modificarea funcţiilor şi rolului familiei.
Sociologul ne-a vorbit şi despre motivele multor persoane de a amâna întemeierea unei familii şi chiar de a refuza căsătoria.
După părerea acestuia, există o multitudine de factori care "amână" sau substituie căsătoria ca instituţie
(factori economici, sociali, culturali, morali, biologici, psihologici şi juridici). "În primul rând, factorii sociali şi economici fac aproape imposibil ca doi tineri să se poată susţine material, să construiască un cămin sau să crească cel puţin un copil, rezultând un timp foarte îndelung alocat meseriei, carierei sau studiilor şi unul foarte scurt alocat familiei, prioritatea intereselor individuale în faţa intereselor familiei, de aici rezultând numeroase alte probleme despre care am putea vorbi fără întrerupere. În al doilea rând, societatea modernă a dat avânt modelelor care substituie căsătoria (concubinajul sau cuplul fără obligaţii), care de mult mai puţine ori au ca rezultat natalitatea scăzută şi care se găsesc de cele mai multe ori în opoziţie cu valorile religioase, tradiţionale şi morale. Rămâne de văzut, pe termen lung, cât de mult ne vor afecta rezultatele acestor mutaţii sociale. Adepţii acestor transformări susţin că familia nu este pe cale de dispariţie, ci se diversifică, dar chiar de pe acum putem observa rezultate înfricoşătoare, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, pierderea dimensiunii sacre a vieţii şi înmulţirea practicilor vicioase", ne-a spus Mihnea Filimon.
