Pentru că încă ne aflăm în Postul Sfinţilor Apostoli, ne-am propus să vă aducem în atenţie astăzi explicaţii avizate în legătură cu beneficiile postului asupra sufletului şi trupului, să vedem ce pregătiri impune perioada de postire şi ce ne recomandă Biserica referitor la modul în care trebuie să postim. "Postul este un demers de vindecare şi de eliberare de sub presiunea lumii materiale şi din captivitatea propriilor căderi şi patimi. Biserica ne învaţă să postim nu numai trupeşte, ci şi duhovniceşte. Cântările Bisericii din perioada Postului Mare, de exemplu, vorbesc foarte des de postul cel duhovnicesc: postul ochilor, postul auzului, postul gândurilor, postul minţii", explică, în interviul acordat "Ziarului Lumina", pr. Constantin Coman, profesor la Catedra de Teologie biblică din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" Bucureşti.
Ce presupune în mod concret postul, părinte profesor Constantin Coman?
Conform tradiţiei Bisericii Ortodoxe, postul este un demers complex, care are în centru înfrânarea. Deci, trebuie să ne înfrânăm de la lucrurile materiale şi lumeşti care ne fac plăcere, pentru a descoperi realităţi care ne procură bucurii mult superioare. Postim pentru a ne subţia simţurile, îngroşate de mâncărurile grase şi de plăcerile grosiere, şi pentru a accesa un nivel de existenţă în care este posibilă comunicarea şi întâlnirea cu Dumnezeu şi cu semenii noştri. De altfel, raţiunea pentru care a fost rânduită o perioadă de post înainte de marile sărbători a fost tocmai aceea de a ne pregăti pentru aceste evenimente prin excelenţă duhovniceşti. Sărbătorile Bisericii ne invită la împreună-petrecerea cu Dumnezeu, cu sfinţii şi cu semenii noştri. Or, pentru a fi capabili să conştientizăm aceste întâlniri, trebuie să ne eliberăm de captivitatea asfixiantă a plăcerilor lumii materiale.
De ce trebuie să ne adresăm preotului înainte de a începe perioada de post?
Cel mai important lucru ar fi ca, în discuţia cu preotul duhovnic, credinciosul să înţeleagă şi mai bine rostul postului şi mecanismele postirii şi să încerce, de fiecare dată, un progres în felul de a posti. Postul este, întâi de toate, un demers duhovnicesc. Pentru a posti trebuie voinţă. Voinţa trebuie articulată cu fermitate. Actul de voinţă trebuie motivat, iar motivarea trebuie să fie foarte bine elaborată. De ce postesc? Nu pentru a-mi face datoria. Nu pentru a fi un bun creştin şi, eventual, pentru a primi laude de la semenii mei. Ci, mă hotărăsc să postesc pentru a activa componenta duhovnicească a existenţei mele, unde se întrupează cele mai frumoase şi adevărate lucruri: iubirea, iertarea, îngăduinţa, bucuria, pacea, înfrânarea, curăţia. Preotul poate ajuta pe credincioşi să se folosească cât mai mult de perioada postului şi de nevoinţele din această perioadă. De altfel, postul este însoţit şi de spovedanie, prilej cu care preotul duhovnic poate avea aceste discuţii cu credincioşii.
Când devine postul un scop în sine, şi nu acel mijloc prin care să ne putem apropia mai mult de Dumnezeu?
Riscul acesta este foarte mare, de aceea este nevoie de multă vigilenţă. De obicei, omul se grăbeşte să înscrie orice lucru bun pe care-l face în lista realizărilor sau a faptelor bune, pentru a se bucura, a se mângâia sau chiar a se mândri cu aceasta. Postul nu poate fi, în nici un caz, un motiv de mândrie, pentru că este o acţiune de vindecare. Cine se mândreşte cu faptul că ia medicamente!?
Avem nevoie de post pentru că vieţuim în amăgiri, vieţuim la un nivel mult inferior chemării noastre. Este o bucurie să constatăm că, în România, foarte multă lume posteşte. Dar cred că trebuie să insistăm, şi aceasta este responsabilitatea preoţimii, astfel încât cei care postesc să se adâncească în înţelegerea adevăratei motivaţii şi adevăratei finalităţi a postului. Nu suntem buni pentru că postim, ci putem deveni mai buni postind. Nu suntem sfinţi pentru că postim, ci putem dobândi sfinţenia postind. Nu suntem înţelepţi pentru că postim, dar putem deveni înţelepţi postind. Nu suntem duhovniceşti pentru că postim, dar putem deveni duhovniceşti postind.
Se mai poate vorbi de post, în sensul consacrat al termenului, în societatea în care trăim, având în vedere stilul modern de alimentaţie şi atât de invocata lipsă a timpului pentru noi înşine?
Poate chiar mai mult şi mai bine ca altădată. Oricum, postul pare astăzi mult mai necesar ca altădată, tocmai pentru faptul că societatea noastră este dominată de o cultură materialistă şi de un elan consumerist fără precedent. Criza prin care trece acum aproape întreaga omenire este un semnal foarte puternic în direcţia stopării consumului şi limitării poftelor, a lăcomiei, semnal pe care mulţi semeni de-ai noştri îl receptează cu îngrijorare. Este un moment foarte prielnic pentru ca Biserica să cheme pe oameni la alternativa înfrânării, a postului, a controlului raţional al imboldurilor firii şi la deschiderea spre lumea duhovnicească şi spre lumea lui Dumnezeu. Dar, pentru ca această chemare a Bisericii să fie credibilă, trebuie ca oamenii Bisericii să nu opereze cu instrumentele şi cu valorile lumii, ci cu cele duhovniceşti, trebuie să arate în fapte lumii că pentru ei sunt mult mai importante şi mai valoroase cuvântul decât lucrul material, jertfa decât câştigul material, că râvnesc mai mult dispreţul decât lauda care poate veni din partea oamenilor, că puterea pentru ei nu înseamnă număr şi cantitate, ci, dimpotrivă, lipsa acestora.
▲ Beneficiile postului asupra sănătăţii
Perioadele de post constituie nu numai un mijloc de terapie a sufletului, ci şi o bună cale de menţinere a sănătăţii organismului. Tocmai de aceea medicii recomandă postul, dar cu menţiunea ca acesta să fie instituit treptat. "Trebuie să ştim că regimul alimentar în perioada de post asigură tot necesarul nutritiv şi caloric al organismului, dacă este diversificat (fructe, legume, cereale, seminţe, nuci). Foarte important este ca postul să fie început treptat, mai întâi miercurea şi vinerea, şi apoi posturile mari", a declarat dr. Cristina Ghiciuc, medic de familie, membră AMFOR (Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români).
De altfel, Biserica a rânduit şi ales foarte inspirat posturile de peste an, în strânsă legătură cu activităţile pe care omul le desfăşoară, astfel încât aceste perioade să ajute la menţinerea echilibrului şi sănătăţii organismului. Potrivit dr. Ghiciuc, Postul Crăciunului vine după perioada de toamnă, caracterizată prin muncă intensă, cu un consum mare de carne şi lactate, iar perioada de iarnă care urmează reduce ca volum activitatea fizică, iar organismul are nevoie de o cantitate mai mică de alimente. Postul Paştelui e binevenit, de asemenea, deoarece vine după lunile de iarnă, cu un regim alimentar mai greu digerabil (carne, grăsimi). Urmează Postul "Sf. Apostoli Petru şi Pavel" şi Postul "Sf. Marii", în care organismul se detoxifică din când în când, după perioade de consum al unor alimente de origine animală (lapte, ouă, carne).
▲ Ce ne recomandă Biserica, când şi cum postim?
"Urmând învăţăturii Mântuitorului Hristos, Biserica ne învaţă să respectăm posturile mari de peste an, legate de marile sărbători, să ţinem posturile de miercuri şi de vineri de peste săptămână. Ne învaţă să postim cu smerenie, având conştiinţa stării noastre căzute şi a firii noastre amăgite. Să postim având conştiinţa nevoii stăpânirii de sine. Cine nu este stăpân pe sine, pe pornirile firii sale, acela este, evident, rob acestora: poate fi rob pântecelui, când nu se poate stăpâni sau controla la mâncare sau băutură, poate fi rob somnului şi lenevirii, când nu poate birui pornirile, din păcate foarte frecvente şi răspândite ale comodităţii, poate fi rob vorbirii deşarte, clevetirii neîncetate, judecăţii celorlalţi, atunci când nu-şi controlează aceste porniri, poate fi rob propriilor complexe de mândrie, poate fi rob propriilor patimi."
