De multe ori, deşi suntem conştienţi de ceea ce suntem, de valoarea şi de calităţile noastre, avem nevoie de confirmări. Şi aceasta nu este doar cu privire la ceea ce facem, la rezultatele activităţii noastre, ci în special la imaginea noastră. Dacă noi, adulţii, având personalităţile deja formate, avem nevoie, cu atât mai mult adolescenţii din jurul nostru.
Modul în care arătăm, ne îmbrăcăm, accesoriile pe care le purtăm transmit un mesaj despre noi, despre ceea ce numim stilul nostru sau starea noastră de spirit. Aceste mesaje sunt foarte uşor receptate de către cei din jurul nostru, care îşi formează, uneori inconştient, o opinie, pot prefera să interacţioneze cu noi sau nu, pot considera că au ce discuta cu noi sau nu.
Nu suntem doar imaginea noastră
Această presiune este şi mai mare în momentul în care dorim să intrăm în anumite medii, în anumite grupuri, să participăm la anumite evenimente. Există un cod, dincolo de codul bunelor maniere, considerat în multe situaţii depăşit, demodat, care ne spune ce costumaţie este adaptată pentru a asista la vernisajul unei expoziţii, un spectacol de operă sau o competiţie sportivă. Deşi poate uneori nu recunoaştem în mod deschis, este greu de suportat senzaţia că "nu aparţii, nu ai ce căuta la evenimentul respectiv", însoţită de priviri sugestive sau ignoranţă din partea celorlalţi. Chiar dacă uneori putem alege să ignorăm aceste aspecte şi să ne îmbrăcăm în rochie de seară la o competiţie sportivă sau în pantaloni scurţi la vernisajul unei expoziţii, sentimentul de nefiresc resimţit este comparabil cu situaţia în care înnoţi împotriva curentului - mult efort şi încordare interioară şi rezultate nesatisfăcătoare. Şi până la urmă nu este nimic nou, inexplicabil sau de neconceput în toate acestea. Suntem fiinţe sociale, iar o parte a personalităţii noastre se manifestă şi se împlineşte tocmai în astfel de situaţii. Întrebarea este însă unde se pune limita, unde tragem linia pentru a nu ne confunda în totalitate cu imaginea noastră, cu aşteptările şi uneori judecăţile celorlalţi despre noi? Când şi mai ales cum să înţelegem că suntem, şi asta - adică imaginea noastră, dorinţa noastră de a ne integra -, dar nu suntem doar asta.
Bune intenţii cu efecte contrare
După această mică reflecţie asupra noastră, asupra a cât de importantă este influenţa celorlalţi asupra noastră, să ne gândim asupra impactului pe care îl au asupra adolescenţilor grupul de prieteni. Astfel, poate reuşim să trecem de la stereotipia unor afirmaţii de genul "prietenii sunt vinovaţi, anturajul e de vină, i-am spus de atâtea ori să nu mai umble cu ei", la înţelegerea unor nevoi profund umane, cea de aprobare şi de apartenenţă. Este la fel de adevărat că aceste nevoi, mai ales în cazul adolescenţilor, sunt împlinite în moduri distructive. Asta se întâmplă mai ales în situaţiile în care grupul pe care îl frecventează adolescentul are preocupări antisociale şi manifestări care nu intră în conflict doar cu legile bunului simţ, dar uneori şi cu legea penală. În ceea ce priveşte părinţii copiilor aflaţi la vârsta adolescenţei, este important să înţeleagă că a-i controla excesiv nu duce la consolidarea relaţiei copil-părinte, la creşterea încrederii copilului adolescent în ei. Iar mesajele, oricât de importante ar fi, nu se transmit în discursuri. Deşi uneori aceste tendinţe din partea părinţilor sunt animate de cele mai bune intenţii, nu sunt eficiente şi duc uneori la apropierea şi mai mare şi - ce este de fapt cu adevărat rău - nediscriminativă a adolescentului faţă de grup. Este important ca adolescentul să fie susţinut să îşi formeze propria personalitate, să ia propriile decizii şi să ştie când să ceară un sfat sau chair ajutorul de la părinte.
Acceptarea copilului, un atú de care părinţii pot profita
Pentru aceasta, părinţii au cinci atuuri pe care nici un grup de prieteni nu le are şi care, încă din copilărie, pot pune bazele unei relaţii puternice - aşa cum este de cele mai multe ori cea părinte-copil -, dar şi de încredere, comunicare, respect:
Acceptarea necondiţionată, pe care nici un prieten nu o poate oferi aşa cum o poate dărui, încă din copilărie, un părinte. Această atitudine este important să fie menţi-nută şi în momentele în care copilul greşeşte, face un lucru care îl nemulţumeşte pe părinte. Este important ca părintele să transmită mesajul că, indiferent de faptul că este sau nu de acord cu un anumit comportament; acceptarea sa faţă de copil reprezintă o constantă. (Este ceea ce psihologii numesc a nu confunda persoana cu comportamentul său).
Experienţa părinţilor este reper de viaţă şi nu reţetă de viaţă pentru copii
Sentimentul de valoare, de încredere al copiilor, cu atât mai mult al adolescenţilor, se construieşte prin mesajele de zi cu zi pe care părintele le transmite prin ceea ce spune sau face. Spuneţi copilului dumneavoastră că este valoros, indiferent de ceea ce face sau de modul în care arată! Sunt mesaje foarte importante, pe care nu le poate primi de la nici un grup de prieteni, ci doar de la dumneavoastră ca părinte.
Înţelepciunea părintelui poate fi apreciată de către adolescent, dacă ea este manifestată de către părinte în cadrul unor discuţii, în care şi fiul/ fiica îşi poate exprima părerea. Mesajele înţelepte devin însă greu de digerat şi uneori trec fără a fi auzite, dacă sunt transmise prin discursuri.
Odată cu înţelepciunea, şi experienţa dumneavoastră de viaţă, lucrurile pe care le/aţi trăit sunt un atu pe care grupul de prieteni nu îl are. Fiţi conştienţi însă că aceste experienţe sunt repere de viaţă şi nu reţete de viaţă.
Şi ingredientul cel mai important pentru o relaţie semnificativă este timpul. Aveţi, ca părinte, timp pentru a petrece cu fiul/fiica dumneavoastră încă din copilărie. Acordaţi-i importanţă! În timp îşi va dovedi valoarea!
@ Scrieţi-ne pe adresa: "Ziarul Lumina",
Str. Petru Movilă nr. 69, Iaşi; sau pe adresa de e-mail: sturzucristina@gmail.com
