Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Profesia este cântărită astăzi în România în bani şi putere

Profesia este cântărită astăzi în România în bani şi putere

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Societate
Un articol de: Dumitru Manolache - 07 Iul, 2010

Astăzi, majoritatea românilor măsoară valoarea unei profesii numai în bani sau putere, societatea oferindu-le, din nefericire, prea puţine soluţii opţionale, şi acelea incerte. Între parametrii unei pompoase strategii naţionale de formare profesională exagerat de optimistă şi rata şomajului ajunsă în primul trimestrul al acestui an la 8,1 la sută, faţă de 7,5 la sută în aceeaşi perioadă a anului trecut, este aproape imposibil să mai vorbeşti despre vocaţie profesională. Iată o realitate care a schimbat, regretabil de mult, înţelesul românului faţă de profesie.

Două informaţii actuale şi o poveste de viaţă dau dimensiunea exactă a unei dramatice realităţi cu care se confruntă societatea românească astăzi: Conform Institutului Naţional de Statistică, în primele trei luni din acest an, 787.000 de români, dintr-un număr de 9,72 milioane de persoane active, nu au avut de muncă. Adică au fost şomeri. În procente, acest fapt defineşte o creştere a şomajului, faţă de perioada similară a anului trecut (7,5 la sută), la 8,1 la sută. Pe de altă parte, pentru prima dată în ultimul deceniu, promovabilitatea la examenul de bacalaureat a fost anul acesta de doar 67,4 la sută, iar la Grupul Şcolar Agricol din Smeeni, judeţul Buzău, nici un elev nu a luat examenul de bacalaureat, ceea ce constituie un alt nefericit record naţional.

Florentina Călin face naveta, de câţiva ani, între Brăneşti şi capitală pentru a-şi câştiga existenţa. Este doar un fel de a spune lucrul acesta, deoarece, în realitate, ce "ia pe mere dă pe pere". Adică nu se alege cu mai nimic din câştig. Lucrează într-un call center din capitală (un serviciu la dispoziţia cetăţeanului, unde apelurile telefonice sunt preluate de o firmă specializată în relaţii publice). Zilnic, merge cu un microbuz o oră, o oră şi jumătate iarna, până la serviciu, deşi pregătirea şi dorinţa ei sunt să îngrijească animale. "Mi-am dorit foarte mult să devin medic veterinar. Am terminat însă Zootehnia. Deşi îmi place meseria pentru care m-am pregătit, nu am găsit nimic de lucru nici în Brăneşti, nici în alt loc. Am sperat mult că lucrurile se vor schimba, dar nu s-a întâmplat aşa. Iată de ce sunt nevoită să lucrez ceea ce lucrez. Din banii pe care îi câştig aici nu mă aleg cu mai nimic. Numai pentru transport, zilnic, dau câte 4 lei la microbuz pentru a ajunge acasă".

Visele unei strategii naţionale vizavi de definiţii

Unii spun despre profesie că este" o formă de activitate specializată, pusă la dispoziţia persoanei de către societate, în vederea satisfacerii necesităţilor acesteia şi a valorificării capacităţilor individuale", ori "o sursă de venit mijlociu de existenţă individuală, grupală sau socială". Alţii definesc profesia ca "o ocupaţie cu caracter permanent, exercitată pe baza unei pregătiri sau calificări profesionale, în vederea procurării mijlocelor de existenţă". Sau "un complex de cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice care definesc pregătirea diferiţilor lucrători".

Guvernul României a elaborat chiar o "Strategie pe termen scurt şi mediu pentru formarea profesională continuă 2005-2010", pornind de la asemenea definiţii. Obiectivul ei, "dezvoltarea unui sistem de formare profesională continuă, transparent şi flexibil, care să asigure creşterea ocupabilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii forţei de muncă şi care să răspundă nevoilor companiilor de forţă de muncă calificată", ar trebui să se plieze pe "obiectivul strategic Lisabona". Adică, "Uniunea Europeană să devină până în 2010 cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de o creştere economică durabilă, cu locuri de muncă mai bune şi mai multe şi o mai mare coeziune socială". Care este realitatea conceptuală, dincolo de concreteţea datelor deja prezentate mai sus?

Deruta societăţii, reflectată în percepţia profesiei

"Prestigiul unei profesii este cântărit în România în bani şi putere. Tinerii se gândesc atunci când vor să-şi aleagă o meserie doar la partea financiară sau la puterea pe care ţi-ar putea-o conferi poziţia de şef", spun analiştii pieţei muncii de la noi. Iar psihologii sunt şi ei de părere că "un loc de muncă este văzut, în majoritatea cazurilor, ca un mijloc şi, mult prea rar, ca un scop".

S-a dovedit clar că atitudinea faţă de muncă a elevilor, şi nu numai, s-a modificat în anii de aşa-zisă democraţie în sens negativ, ca urmare a transformărilor socio-economice pe care le traversează ţara, dar şi a modului în care sunt percepute acestea de către oameni. "Deruta din societate se manifestă şi în modul de percepere a copiilor în ceea ce priveşte profesia. Adolescenţii sunt interesaţi mai puţin de profesie şi mai mult de tot ceea ce înseamnă distracţie: modă, muzică, cluburi, sport etc. Pentru mulţi, liceul înseamnă doar o treaptă pe care trebuie să o treci. Pe vremea adolescenţei mele exista mult mai multă seriozitate şi dorinţă de a ajunge ceva în viaţă. Exista o orientare profesională, funcţie de profesiile părinţilor, funcţie de idealuri etc.", ne-a declarat Mihaela Vasile, director adjunct la Şcoala 157 "Ion Dumitriu" din Bucureşti.

Un lucru este evident: astăzi, lipsesc modelele. Iar tinerii au nevoie de modele în viaţă pentru a înţelege că profesia nu este numai un mod de a câştiga bani cât mai mulţi sau putere cu orice preţ, ci un element de prestigiu care ţine de valoarea socială şi spirituală a acesteia. Altfel, "idolii" şi "vedetele" care se perindă pe ecranele televizoarelor, mediatizarea lor excesivă vor distorsiona realitatea şi vor prezenta drept valoare nonvaloarea, prostul-gust, parazitismul disimulat, luxul excesiv dobândit ilicit, câştigul nemuncit etc., ca reţete de succes în profesie.

Împreună-lucrători şi împreună-creatori cu Dumnezeu

Conform învăţăturii creştine, munca nu este doar un mijloc de autoîntreţinere, ci are şi un scop social. Nu urmăreşte dobândirea de averi, ci exercitarea iubirii. După cum iubirea culminează cu jertfa pentru aproapele, tot aşa şi munca îşi află scopul ei cel mai înalt în slujirea aproapelui, cu o desăvârşită lepădare de sine. Sfântul Vasile cel Mare spune: "Fiecare trebuie să aibă ca scop în lucrul său slujirea celor lipsiţi, şi nu nevoia sa proprie". Iată de ce Biserica Ortodoxă Română desfăşoară mai multe programe şi parteneriate cu statul şi cu asociaţii civice care vizează consolidarea atitudinii credincioşilor de a profesa o meserie ca făpturi "după chipul şi asemănarea" lui Dumnezeu, aşa cum omul a primit porunca încă din Rai, devenind împreună-lucrători şi împreună-creatori cu Dumnezeu.